De ce trebuie uneori sa avem prieteni care sa nu fie de acord cu deciziile noastre ca si cand nu am stim ce trebuie sa facem? Nu sunt genul celor care fac ce e obisnui sau ce ar trebui. Probabil si faptul ca cineva imi zice ce ar fi corect sa fac, ma face uneori sa am regrete. Dar daca nu ar mai exista reguli sa fie incalcate nu ar mai exista placerea de dupa.
Astfel, observ ca se poarta inca obiceiul ca fata sa astepte sa fie cautata. Eu sincer zic ca uneori e bine ca si fata sa faca niste gesturi, si nu, nu vreau sa ma grabesc. Am timp sa gandesc si sa cantaresc situatia. Dar de ce daca o fata arata unui baiat ca-i place trebuie neaparat sa insemne ca e disperata? Nu cred ca am sart inca pe nici un baiat. Doar am vorbit. Am fost evidenta?
Si daca nu as incerca nu s-ar sti poate niciodata ce s-ar fi putut intampla.