Ganduri

Taceam si mii de metri de asfalt fugeau sub picioarele noastre. Eram cuprinsa de furie si realizam ca nu puteam sa ma mai concentrez la ce se intampla in jur, ca uit lucruri. El incerca sa smulga cuvintele pentru care ma suparasem eu negam ca am facut-o. Asa este, poate era un lucru minor dar eu aveam altele in minte, veneau precum valurile. Stiu ca intr-o relatie nu e doar miere, ca vor exista si certuri, ca asta e un hop mic etc.

Dar nu suportam omul care profita de bunatate, ma simteam ca un magarus pe care scria fraier si asta pentru a doua oara. Prima data am schimbat atitudinea si nu am mai lasat sa fiu luata de buna, acum venise iar momentul.

Gandurile sunt vraiste in capul meu. Vreau o pauza de la gandit.

Fara justificari

Nu vroiam să scriu. Am zis mai bine să scriu despre felul cum nu vreau să scriu. Las muzică să ruleze mai mult înainte să mă apuc de scris, să mă scuz dar în același timp să mă motivez, sa-mi impun limite pentru a nu ieși un haos din ceea ce simt.

Adoram melodia. Aș fi lasat-o să ruleze minute în sir (Mihail-ma ucide ea)  dar eu de fapt tânjeam după altă melodie.

Scena mea era înfiorător de rece și pustie. Nu mai era spectacol, era doar un discurs cu un public absent. De fapt aș putea să spun ca eu mi-am alungat publicul. Și în mii de bucăți mi s-a sfărâmat sufletul. Știu ca ma aflăm în trecut acum. Retrăiam același zi când am hotărât să fiu altfel.

Dar discursul meu era de neauzit, publicul era absent.

vroiam să scriu de fapt cum nu vreau să scriu. Nu vreau să mai analizez situația în care am ajuns iar. Nu vreau să mai caut scuze pentru toți. Pot să ii ignor. Știu ca nu e o soluție, dar e ce aleg să fac cu momentul de față.

Doar un moment

Cand drumul se face gol si stramt cum ar trebui sa reactionez? Toti au plecat si e asa de greu de crezut ca alte dati imparteam de la minute la ore iar azi nu mai impartim decat momente din trecut. Cand iti e greu alti uita ca si lor le-a fost si isi vad de treaba. Alti sunt nepasatori si ignora situatia.

Am nevoie de o doza mare de ras si un om cu cel mai mare optimism langa mine.

Barbatii nu mai sunt barbati?

Nu inteleg si inca ma uimesc, de ce barbatii din ziua de azi nu mai sunt barbati?

Vad tot mai adesea numai gesturi ale unor oameni care nici macar pe ei nu se respecta, cu atat pe cei din jur. Sa nu mai vorbesc de respectul fata de femeie.

Cam asta era punctul in care vroiam sa ajung. Nu ca ar fi ceva nou ca un barbat vrea sa se culce cu o femeie, dar mi se pare ciudat ca mai nou toti ridic asta prima problema, la o intalnire, o gluma, o aluzie.

Dar cand vine vorba de o femeie, sunt primii care judeca .  “aia ma… e o curva”. Si culmea e ca toti vor sa se culce cu o femeie inca de la prima intalnire. Si apoi e curva.

Dar nu numai asta e problema, barbatii in ziua de azi uita sa onoreze acele gesturi marunte, care fac sa se simta o femeie altfel.

E prea banal de usor sa fi un nimic neinsemnat azi. Mereu zic, fi om ca badaran e foarte usor sa fi.

Libera

Stii momentul ala cand pleci si lasi totul in urma? Tot ce iti chinuie sufletul si te rascoleste la fiecare gand ?

Eu nu mai stiu, ma simt libera. Libera ca am avut curajul sa plec si sa las tot ce imi starnea emotii si fiori. Sunt in cufarul meu de vechituri.

Sunt libera de examene, libera de ganduri. Libera sa fac tot ce imi doresc.

Ganduri, ganduri, ganduri…. stop?

Fara sa vreau realizasem ca de multe ori noi ca oameni, gasim acel ceva de care avem nevoie sa mergem mai departe, tot in noi. Eu una recunosc, cautam disperata pe cineva sa fie de acord cu mine cand ziceam ca merg mai departe dar de fapt cautam pe cineva sa imi zica sa insist.

Ma obosesc alergand dupa ganduri. Pentru ca odata ce le-am adunat pe toate, un simplu gest ma face sa o iau de la capat. Asta e dragoste? Ca inebunesc din cauza gandurilor? Ca imi distrag atentia de la citit…. Ah, abia astept sa termin cu examenele, mai mult timp pentru ganduri. De fapt ma mint ca stiu ca nu am sa fac asta, am sa ma obosesc fizic incat atunci cand dorm sa uit imediat de tot.

Obisnuiam adesea sa ma obosesc sa pot sa dorm iar alte ori munceam si plecam din camaruta cu ganduri. Cand sunt singura nu pot sa nu ma opresc din gandit.

Nu dorm

Imi bâjbâi cuvintele și încerc să ascund ceea ce eu simt. E greu să lași toate gândurile să te lovească când e cea mai mare liniște în casă. Să nu dorm la ora 6 a.m. doar pentru ca gândurile nu imi dau pace mi se pare prea mult pentru mine. Și nu le dau voie nici lacrimilor să mă învingă. Am rămas iar în război cu mine.

I-am zis ca ar fi timpul să nu mai vorbim. Ciudat să zic asta când știu cât de mult vorbeam. Până și ieri l-am lăsat să vorbească ca și când nimic nu s-a intamplat. Dar nu pot fi mama răniților pentru ca el nu are pe altcineva cu care da vorbească. Adevărul este ca ma pierdusem când el vorbea și a trebui sa-l pun să repete de câteva ori pentru ca gândurile o luaseră la galop.

Aș fi preferat să fie un vis totul. Da îi dau prea multă atenție. Unii chiar nu o merită. Și nu vreau să mai știu ca ar fi meritat și nici nu vreau să mai am regrete. Ca dacă as fi făcut așa… Dacă as știi ca am de așteptat 6 luni poate ca as răbda dar când știu ca în față am un zid de răbdare și timp nelimitat nu aș sta în față lui.

Deși toate momentele în care am zis ca plec și am plecat cu gândul de la el, el m-a întors iar și iar.

Intrebari

Nu am nici cea mai mică idee cum aș începe să scriu. Imi aduc aminte secvență din Sex and the city când Carrie se întâlnea cu Big iar fără să le spună prietenelor. Asta pentru ca obișnuim să facem același gest și nu vrem ca frâna adică prietenele să ne zică iar si iar ca vom greși. Așa ma simțeam eu acum. Aș fi vrut să fac acel lucru care m-am gândit atâtea săptămâni și care îl regret în funcție de starea mea emoțională.

El îmi zicea ca există o ea. Dar nici nu vroia să îmi zică mie pas. Nu eu îl căutasem ci el pe mine. Ma simțeam la muchie de cuțit. Recunosc așteptam o sfărâma de speranta.

El îmi zicea ca vroia. Prietenele îmi ziceau ca eu sunt rezervă și merit mai mult. Valorez mai mult. Eram conștientă, îmi răsunau în cap toate gândurile iar toată dezamăgirea mea se reflectă asupra stomacului care ma durea.

E ușor din exterior să dai un sfat, e atât de greu când ești implicat direct.

Zilele astea au fost perfecte. Eram calma și fără gândul la el. Îi ștersesem numărul ca să nu am un motiv obsesiv să mă uit lung la telefon.

Dar momentul meu de cumpănă s-a dus. Întrebările mele erau altele cu un semn și mai mare de întrebare.

Doar vorbe

Era scuza potrivita pentru mine ca sa il caut iar. Noi femeile chiar cautam sa fim mintite, sa credem in ceva in ce nu exista.

Asa ca am sunat, am ascultat, m-am certat cu el. Mereu ziceam ca e doar un cerc vicios si nu se mai termina .

Imi facuse iar promisiuni, as fi vrut sa il cred dar o parte din mine, nu mai credea nimic. Toate orele care le petrecusem pentru examen pot sa zic ca le petrecusem gandindu-ma la el. Si el ma ignora si eu ma gandeam si mai mult asa ca eram iar pe punctul de a renunta la tot, si gand zic ca renunt o fac definitiv  (nu ca nu as mai fi repetat asta de sute de ori).

Stiam ca o sa fac asta, mai aveam atat de putin pana sa scap de examene, atat de aproape unde mi-am propus. Sa ies si sa ma distrez, sigur pe undeva acolo se afla si acel lucru bun pentru mine.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 107 other followers