Barbatii nu mai sunt barbati?

Nu inteleg si inca ma uimesc, de ce barbatii din ziua de azi nu mai sunt barbati?

Vad tot mai adesea numai gesturi ale unor oameni care nici macar pe ei nu se respecta, cu atat pe cei din jur. Sa nu mai vorbesc de respectul fata de femeie.

Cam asta era punctul in care vroiam sa ajung. Nu ca ar fi ceva nou ca un barbat vrea sa se culce cu o femeie, dar mi se pare ciudat ca mai nou toti ridic asta prima problema, la o intalnire, o gluma, o aluzie.

Dar cand vine vorba de o femeie, sunt primii care judeca .  “aia ma… e o curva”. Si culmea e ca toti vor sa se culce cu o femeie inca de la prima intalnire. Si apoi e curva.

Dar nu numai asta e problema, barbatii in ziua de azi uita sa onoreze acele gesturi marunte, care fac sa se simta o femeie altfel.

E prea banal de usor sa fi un nimic neinsemnat azi. Mereu zic, fi om ca badaran e foarte usor sa fi.

Libera

Stii momentul ala cand pleci si lasi totul in urma? Tot ce iti chinuie sufletul si te rascoleste la fiecare gand ?

Eu nu mai stiu, ma simt libera. Libera ca am avut curajul sa plec si sa las tot ce imi starnea emotii si fiori. Sunt in cufarul meu de vechituri.

Sunt libera de examene, libera de ganduri. Libera sa fac tot ce imi doresc.

Ganduri, ganduri, ganduri…. stop?

Fara sa vreau realizasem ca de multe ori noi ca oameni, gasim acel ceva de care avem nevoie sa mergem mai departe, tot in noi. Eu una recunosc, cautam disperata pe cineva sa fie de acord cu mine cand ziceam ca merg mai departe dar de fapt cautam pe cineva sa imi zica sa insist.

Ma obosesc alergand dupa ganduri. Pentru ca odata ce le-am adunat pe toate, un simplu gest ma face sa o iau de la capat. Asta e dragoste? Ca inebunesc din cauza gandurilor? Ca imi distrag atentia de la citit…. Ah, abia astept sa termin cu examenele, mai mult timp pentru ganduri. De fapt ma mint ca stiu ca nu am sa fac asta, am sa ma obosesc fizic incat atunci cand dorm sa uit imediat de tot.

Obisnuiam adesea sa ma obosesc sa pot sa dorm iar alte ori munceam si plecam din camaruta cu ganduri. Cand sunt singura nu pot sa nu ma opresc din gandit.

Nu dorm

Imi bâjbâi cuvintele și încerc să ascund ceea ce eu simt. E greu să lași toate gândurile să te lovească când e cea mai mare liniște în casă. Să nu dorm la ora 6 a.m. doar pentru ca gândurile nu imi dau pace mi se pare prea mult pentru mine. Și nu le dau voie nici lacrimilor să mă învingă. Am rămas iar în război cu mine.

I-am zis ca ar fi timpul să nu mai vorbim. Ciudat să zic asta când știu cât de mult vorbeam. Până și ieri l-am lăsat să vorbească ca și când nimic nu s-a intamplat. Dar nu pot fi mama răniților pentru ca el nu are pe altcineva cu care da vorbească. Adevărul este ca ma pierdusem când el vorbea și a trebui sa-l pun să repete de câteva ori pentru ca gândurile o luaseră la galop.

Aș fi preferat să fie un vis totul. Da îi dau prea multă atenție. Unii chiar nu o merită. Și nu vreau să mai știu ca ar fi meritat și nici nu vreau să mai am regrete. Ca dacă as fi făcut așa… Dacă as știi ca am de așteptat 6 luni poate ca as răbda dar când știu ca în față am un zid de răbdare și timp nelimitat nu aș sta în față lui.

Deși toate momentele în care am zis ca plec și am plecat cu gândul de la el, el m-a întors iar și iar.

Intrebari

Nu am nici cea mai mică idee cum aș începe să scriu. Imi aduc aminte secvență din Sex and the city când Carrie se întâlnea cu Big iar fără să le spună prietenelor. Asta pentru ca obișnuim să facem același gest și nu vrem ca frâna adică prietenele să ne zică iar si iar ca vom greși. Așa ma simțeam eu acum. Aș fi vrut să fac acel lucru care m-am gândit atâtea săptămâni și care îl regret în funcție de starea mea emoțională.

El îmi zicea ca există o ea. Dar nici nu vroia să îmi zică mie pas. Nu eu îl căutasem ci el pe mine. Ma simțeam la muchie de cuțit. Recunosc așteptam o sfărâma de speranta.

El îmi zicea ca vroia. Prietenele îmi ziceau ca eu sunt rezervă și merit mai mult. Valorez mai mult. Eram conștientă, îmi răsunau în cap toate gândurile iar toată dezamăgirea mea se reflectă asupra stomacului care ma durea.

E ușor din exterior să dai un sfat, e atât de greu când ești implicat direct.

Zilele astea au fost perfecte. Eram calma și fără gândul la el. Îi ștersesem numărul ca să nu am un motiv obsesiv să mă uit lung la telefon.

Dar momentul meu de cumpănă s-a dus. Întrebările mele erau altele cu un semn și mai mare de întrebare.

Doar vorbe

Era scuza potrivita pentru mine ca sa il caut iar. Noi femeile chiar cautam sa fim mintite, sa credem in ceva in ce nu exista.

Asa ca am sunat, am ascultat, m-am certat cu el. Mereu ziceam ca e doar un cerc vicios si nu se mai termina .

Imi facuse iar promisiuni, as fi vrut sa il cred dar o parte din mine, nu mai credea nimic. Toate orele care le petrecusem pentru examen pot sa zic ca le petrecusem gandindu-ma la el. Si el ma ignora si eu ma gandeam si mai mult asa ca eram iar pe punctul de a renunta la tot, si gand zic ca renunt o fac definitiv  (nu ca nu as mai fi repetat asta de sute de ori).

Stiam ca o sa fac asta, mai aveam atat de putin pana sa scap de examene, atat de aproape unde mi-am propus. Sa ies si sa ma distrez, sigur pe undeva acolo se afla si acel lucru bun pentru mine.

In torace

Ma invarteam in scaunul de birou, repetandu-se melodia in casti si gandurile in capul meu. Foile pentru examen statea pregatite sa fie citite, strigau ca e timpul si o sa imi para rau abaterea mea de la plan.

Nu imi ieseau din cap gesturile, ale lui. Si inocenta cu care am crezut. Nu erau suficente. Telefonul sunase in gol. Pentru mine era a doua greseala, fatala.

Pentru mine promisiunile erau promisiuni, pentru el erau doar cuvinte sa vrajeasca. Mi-am zis la dracu cu el.

Dar nu puteam sa ma desprind de casti si de momentele mele de singuratate, cand mama dormea si eu puteam sa suspin in liniste fara sa ma vada cineva si fara sa aud ca sunt fraiera. Erau destul cuvintele din capul meu care echivalau cu umilinta.

Intrebare fara raspuns

Întrebarea mea se pierduse grațios în spatele secundelor și apoi minutelor care se scurgeau. Era o întrebare tipică a cărui răspuns nu vroia să mai vină . Ajunsesem în punctul în care credeam ca nu mai contează, toate orele scurse în doi, toate minciunile interpretate și vorbe spuse doar să impresioneze. Așa procedam? Rostim cuvinte doar să impresionăm? Chiar nu sunt spuse pentru ca trebuie?

Visez

Pot sa ma gândesc la tine, sa ascult muzica care îmi alimentează într-un procent mic, sentimentele precum un drog, sa visez si sa infirm realitatea. Nu îmi place așa, dar îmi place sa visez si sa îmi trezească fiecare bucățică din mine.

Nu am nevoie de cuvinte acum, tăcerea asta chiar e benefica, e precum răul cu care te obișnuiești.

Nu ma interesează ce e corect si ce nu! Azi visez doar la buzele tale care am vrut sa le sarut din prima zi.

O altă pagină

Mi-am făcut curaj și am zis ce simt. Și nu am  facut-o pentru ca as putea sa obțin ceva ci pentru ca nu mai vroiam sa continui. Flacara ardea Iar el reusise sa o stârnească mai mult și mai subtil.

Și am zis ca plec și acum o fac. E greu când acel ceva care îți ocupa timpul liber acum Îți ocupa si restul de mint. Și exact ca în grey’s anatomy “mi-e teama ca mă îndrăgostesc și ăsta m-ar distruge… altfel nu ar fi dragoste”.

Și nu imi iese din cap ca lui ar putea sa nu îi pese iar mie da.Știu ca nu gresesc, vreau sa plec. Și nu e nimic mai greu sa o faci când îți pasă.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 101 other followers