Dimineata

Mergem grabiti in fiecare dimineata catre locul numit servici. Suntem acaparati de rutina zilnica, de drumul zilnic de la care nu ne abatem. Ajungem in punctul exasperat in care constatam ca facem zilnic aceleasi lucruri, respectiv munca-casa, munca-casa. Ignoram tot ce ne inconjoara. Dar continuam orbiti traseul munca-casa, exasperati de monotonia creata si de fuga in viata dupa avere. Oare toata viata noastra se rezuma doar la a fugi dupa avere, cariera si faima? In tot acest ciclu obositor, ne mai dam seama ca am uitat sa ne bucuram?

Astazi a fost o zi minunata, in drumul meu spre munca, am hotarat ca 10 minute din rutina mea zilnica, sa ma bucur de ziua care Universul mi-a oferit-o. Soarele care se grabea sa ajunga la sol, dupa ce ploaia a racorit pamantul. O dimineata numai buna de plimbat. O dimineata care mi-a umplut sufletul de optimism, bucurie si bunatate.

Bucurati-va de lucrurile marunte, atat cat viata se mai scalda pe pamant.

 

Advertisements

Maruntisuri

Ma critic aspru pentru ca nu am mai multa incredere in mine, ca in loc sa imi cresc stima de sine, eu las oamenii sa mi-o darame. Las oamenii care ii credeam aproape sa arunce in mine cu pietre exact unde zidul este sfaramat.

Intodeauna am ocolit oamenii care nu ma motivau, care nu ma faceau sa imi doresc mai mult de la mine, care nu au avut o vorba buna de spus, decat una care sa ma doboare. Si totusi inca ma condamn ca accept acest fel de oameni, care ii consider apropiati.

Mereu ma intreb, daca pentru mine nu poate sa isi rupa 5 minute de mers pe jos pentru a-mi incanta ziua cu o dorinta exprimata. Uitam ca avem lucruri banale aproape de noi, cu care putem incanta persoana draga. Oare de ce facem asta?

Pentru ca gandul nostru disperat este legat doar de bani si credem ca lucrurile marunte si fara valoare baneasca nu ne mai bucura. Gresit! Uitam sa ne bucuram de maruntisurile care viata ni le ofera, deoarece suntem intr-un maraton dupa averi, carieri care nu ne aduc in final implinirile sufletesti.

Ps: astazi dimineata, am rupt 10 minute din rutina mea zilnica si am mers pe jos bucurandu-ma de soarele si aerul racoros dupa ploaie.

Micile placeri trebuiesc descoperite.

Oamenii nu apreciază

Inima îmi stătea sângerând în fața lui si el trecea nepastor. Arunca un ochi doar să vadă ce fac si se ascundea în fața minutelor de răbdare. De ce să ai atâta răbdare doar că sa nu recunoști ca greșești?

Ne-am dus la unchiul lui si ne prefăceam ca eram în regulă, el mai mult decat mine. Dar inima o avea în față , era bucatele. Si asta doar că eu am dat tot ceea ce am avut mai bun pentru el… si când în sfârșit am avut o bucurie măruntă în suflet, s-a pisat pe bucuria mea. Mi-a arătat că doar el conta. Nu ca ar fi fost prima dată.

Iar scenariile din capul meu tot rulau. De ce oamenii nu pot vedea dincolo de ei, de nevoile lor și egoismul lor?

M-a durut, pentru că sufletul meu era răscolit de multă neîncredere data de el, de neapreciere, nerecunostinta. Si in sfârșit am avut o bucurie, dar ce i-a pasat lui?

Si uite așa am dat din lac in put

Ganduri

Taceam si mii de metri de asfalt fugeau sub picioarele noastre. Eram cuprinsa de furie si realizam ca nu puteam sa ma mai concentrez la ce se intampla in jur, ca uit lucruri. El incerca sa smulga cuvintele pentru care ma suparasem eu negam ca am facut-o. Asa este, poate era un lucru minor dar eu aveam altele in minte, veneau precum valurile. Stiu ca intr-o relatie nu e doar miere, ca vor exista si certuri, ca asta e un hop mic etc.

Dar nu suportam omul care profita de bunatate, ma simteam ca un magarus pe care scria fraier si asta pentru a doua oara. Prima data am schimbat atitudinea si nu am mai lasat sa fiu luata de buna, acum venise iar momentul.

Gandurile sunt vraiste in capul meu. Vreau o pauza de la gandit.

Fara justificari

Nu vroiam să scriu. Am zis mai bine să scriu despre felul cum nu vreau să scriu. Las muzică să ruleze mai mult înainte să mă apuc de scris, să mă scuz dar în același timp să mă motivez, sa-mi impun limite pentru a nu ieși un haos din ceea ce simt.

Adoram melodia. Aș fi lasat-o să ruleze minute în sir (Mihail-ma ucide ea)  dar eu de fapt tânjeam după altă melodie.

Scena mea era înfiorător de rece și pustie. Nu mai era spectacol, era doar un discurs cu un public absent. De fapt aș putea să spun ca eu mi-am alungat publicul. Și în mii de bucăți mi s-a sfărâmat sufletul. Știu ca ma aflăm în trecut acum. Retrăiam același zi când am hotărât să fiu altfel.

Dar discursul meu era de neauzit, publicul era absent.

vroiam să scriu de fapt cum nu vreau să scriu. Nu vreau să mai analizez situația în care am ajuns iar. Nu vreau să mai caut scuze pentru toți. Pot să ii ignor. Știu ca nu e o soluție, dar e ce aleg să fac cu momentul de față.

Doar un moment

Cand drumul se face gol si stramt cum ar trebui sa reactionez? Toti au plecat si e asa de greu de crezut ca alte dati imparteam de la minute la ore iar azi nu mai impartim decat momente din trecut. Cand iti e greu alti uita ca si lor le-a fost si isi vad de treaba. Alti sunt nepasatori si ignora situatia.

Am nevoie de o doza mare de ras si un om cu cel mai mare optimism langa mine.

Barbatii nu mai sunt barbati?

Nu inteleg si inca ma uimesc, de ce barbatii din ziua de azi nu mai sunt barbati?

Vad tot mai adesea numai gesturi ale unor oameni care nici macar pe ei nu se respecta, cu atat pe cei din jur. Sa nu mai vorbesc de respectul fata de femeie.

Cam asta era punctul in care vroiam sa ajung. Nu ca ar fi ceva nou ca un barbat vrea sa se culce cu o femeie, dar mi se pare ciudat ca mai nou toti ridic asta prima problema, la o intalnire, o gluma, o aluzie.

Dar cand vine vorba de o femeie, sunt primii care judeca .  “aia ma… e o curva”. Si culmea e ca toti vor sa se culce cu o femeie inca de la prima intalnire. Si apoi e curva.

Dar nu numai asta e problema, barbatii in ziua de azi uita sa onoreze acele gesturi marunte, care fac sa se simta o femeie altfel.

E prea banal de usor sa fi un nimic neinsemnat azi. Mereu zic, fi om ca badaran e foarte usor sa fi.

Libera

Stii momentul ala cand pleci si lasi totul in urma? Tot ce iti chinuie sufletul si te rascoleste la fiecare gand ?

Eu nu mai stiu, ma simt libera. Libera ca am avut curajul sa plec si sa las tot ce imi starnea emotii si fiori. Sunt in cufarul meu de vechituri.

Sunt libera de examene, libera de ganduri. Libera sa fac tot ce imi doresc.

Ganduri, ganduri, ganduri…. stop?

Fara sa vreau realizasem ca de multe ori noi ca oameni, gasim acel ceva de care avem nevoie sa mergem mai departe, tot in noi. Eu una recunosc, cautam disperata pe cineva sa fie de acord cu mine cand ziceam ca merg mai departe dar de fapt cautam pe cineva sa imi zica sa insist.

Ma obosesc alergand dupa ganduri. Pentru ca odata ce le-am adunat pe toate, un simplu gest ma face sa o iau de la capat. Asta e dragoste? Ca inebunesc din cauza gandurilor? Ca imi distrag atentia de la citit…. Ah, abia astept sa termin cu examenele, mai mult timp pentru ganduri. De fapt ma mint ca stiu ca nu am sa fac asta, am sa ma obosesc fizic incat atunci cand dorm sa uit imediat de tot.

Obisnuiam adesea sa ma obosesc sa pot sa dorm iar alte ori munceam si plecam din camaruta cu ganduri. Cand sunt singura nu pot sa nu ma opresc din gandit.