Acum imi dau seama cat de bine e ca nu am spus decat unei persoane cunoscute de blog. Pot scrie fara stres tot ce imi trece prin cap fara sa stau cu frica ca el ar afla vreodata de blog.
Vreau sa mentionez schimbarea. Eu ma indrept in sens opus decat eram si el revine cum eram eu. Ciudat nu?
Colegu meu, am sa-i zic pe nume, Marius, ar fi vrut sa stam toata ziua impreuna. Nu ca uneori nu o faceam, asa ca nu mi-am dat seama ca imi ignoram relatia. Exact cum facea prietenul meu, iar acum e disperat de indiferenta mea.
Am fost rea cu Marius, sunt mereu si asta pentru ca mi-a permis si nu a zis nimic. Pana ieri, cand am fost eu nesimtita nu el, cand i-am zis-o. Pe fata lui citesc aproape toate expresiile. In intunericul din parculet ma privea si imi dadeam seama ca nici ochii nu ii vedeam. L-am intrebat de ce ma priveste asa, el a intrebat cum asa, i-am raspuns cu privirea aia de ar vrea sa plece. Mi-a raspuns ca asta vrea si daca vrea sa mergem.
Dupa toata lenea care am alungat-o sa ies afara pentru el la 10 jumatate seara, dupa ce l-am enervat a vrut sa plece. I-am zis ca poate sa plece, asa ca a repetat daca merge, eu i-am oferit acelas raspuns. Stiam ca i-am ranit orgoliu, toti au o limita. A plecat, m-am uitat cum pleaca si nu imi venea sa cred, a luat-o in dreapta si nu m-am mai uitat dupa el. Am ramas in leagan si m-am clatinat putin asteptand sa se faca ceasul 11:20. Nu am mai avut rabdare sa se faca, ce rost avea? M-am simtit vinovata, ca am fost prea rea cu el, iar si iar. Si m-am simtit si prost ca m-a lasat singura.
Am plecat infuriata, asteptam sa sune doar ca sa am placerea sa nu-i raspund. Recunosc, drumul spre casa nu era placut, tinand cont ca acolo m-au mai fugarit cainii. Mai avea putin, traceam pe langa un parculet de langa Temerarii si m-am uitat indiferenta in parc, ca sa-l vad pe Marius cum tocmai isi saluta un prieten, am crezut ca nu e el, caci doar spatele l-am vazut, sau mai bine zis dintr-o parte. Era in tricou alb, tuns scurt si pantalonii scurti, slab cum e. Am grabit pasu sperand sa nu ma vada, caci aveam sa-l las acolo si sa ma crizez.
Dupa ce am ajuns acasa la 12 si ceva ma suna, pretext ca vroia sa vada daca am ajuns, asa zicea el in mesaj. Inainte mi-a dat mesaj si mi-a zis ca puteam sa-i zic intr-un mod mai civilizat ca nu vroiam sa mai ies afara. Who care’s? I-am raspuns sec ca sunt acasa.
Fetele nu pot lasa totul asa, vroiam sa fac pe victima cum mi-e obiceiul, dar nu am reusit i-am zis doar ca m-a enervat nu ca nu vroiam afara.
Am asteptam o reactie, nimic. Un mesaj?
Nimic, asa ca nici eu nu ii zic nimic. Sper sa nu-l vad azi la casierie si daca-l vad jur ca doar buna am sa-i zic, oricum nu o sa fie singur acolo, asa ca buna o sa fie pentru toti.
You must be logged in to post a comment.