Fara sa vreau realizasem ca de multe ori noi ca oameni, gasim acel ceva de care avem nevoie sa mergem mai departe, tot in noi. Eu una recunosc, cautam disperata pe cineva sa fie de acord cu mine cand ziceam ca merg mai departe dar de fapt cautam pe cineva sa imi zica sa insist.
Ma obosesc alergand dupa ganduri. Pentru ca odata ce le-am adunat pe toate, un simplu gest ma face sa o iau de la capat. Asta e dragoste? Ca inebunesc din cauza gandurilor? Ca imi distrag atentia de la citit…. Ah, abia astept sa termin cu examenele, mai mult timp pentru ganduri. De fapt ma mint ca stiu ca nu am sa fac asta, am sa ma obosesc fizic incat atunci cand dorm sa uit imediat de tot.
Obisnuiam adesea sa ma obosesc sa pot sa dorm iar alte ori munceam si plecam din camaruta cu ganduri. Cand sunt singura nu pot sa nu ma opresc din gandit.