Ma invarteam in scaunul de birou, repetandu-se melodia in casti si gandurile in capul meu. Foile pentru examen statea pregatite sa fie citite, strigau ca e timpul si o sa imi para rau abaterea mea de la plan.

Nu imi ieseau din cap gesturile, ale lui. Si inocenta cu care am crezut. Nu erau suficente. Telefonul sunase in gol. Pentru mine era a doua greseala, fatala.

Pentru mine promisiunile erau promisiuni, pentru el erau doar cuvinte sa vrajeasca. Mi-am zis la dracu cu el.

Dar nu puteam sa ma desprind de casti si de momentele mele de singuratate, cand mama dormea si eu puteam sa suspin in liniste fara sa ma vada cineva si fara sa aud ca sunt fraiera. Erau destul cuvintele din capul meu care echivalau cu umilinta.