Cel mai mincinos lucru pe care il fac e sa zic ca fac un lucru si in sinea mea sa stiu ca nu o fac. Spre exemplu astazi, in ciuda promisiunii mele ca am sa-l evit pe colegul meu, nu am putut sa rezist tentatiei. Nu vroiam sa ne intalnim mai ales ca eu nu veneam la aceasi ora cu el. Dar s-a intamplat, vorbeam cu mama diverse lucruri cum imi place mie sa aberez cu ea doar sa treaca timpul pana ajung undeva, cand l-am vazut pe el, ca ma astepta pe mine. Cum s-a nimerit sa ne sincronizam? Banuiesc ca a facut el cumva, mai ales ca nu i-am mai zis nimic dupa ultimul mesaj.
M-am simtit stanjenita langa el si cu coada ochiului ma uitam la el si nu indrazneam sa-l intreb ceva desi as putut sa pun 1000 de intrebari, asa ca a facut-o el. Nu puteam sa tac, doar ca am incercat sa fiu mai retinuta in cuvinte. Si el arunca priviri.
Tot ce mi-a stat gandul a fost sa-l sarut! Simt ca mi-am tradat relatia si fizic si cel mai mult cu mintea. Dar ideea asta nu mi-am putut-o scoate din cap si chiar uneori ma apropiam de el si-l priveam si apoi plecam iar. Astazi iar am stat impreuna, pentru ca nu am avut curaj sa-i zic sa plece si nici el nu a vrut. M-a ajutat ca de obicei.
Iar acum i-am spus ca as mai fi stat cu el. Proasta idee. Probabil si el se abtine la fel ca si mine, dar eu nu rezist tentatiei.
Uf.. mi-e asa greu ca il pierd ca prieten, urasc cand se intampla asta. Si da, cine mi-a zis a avut dreptate si nu prima data, nu exista o relatie de prietenie intre un barbat si o femeie.