Cum ma nimeresc eu in furtuna vorbelor care eu am aruncat-o? Cum ma nimeresc in spinii vorbelor dure? Cum se face ca toata durerea mea si reprosurile unei inutile discutii a ajuns de rahat?

Cum se face ca el mereu nu intelege? Cum de un nenorocit de joc e mai important? Cum un om nu intelege? Nu inteleg cum el nu intelege.

Ma doare ca in furtuna vorbelor eu sunt ranita si ma cufund in intuneric, da pentru ca intunericul imi e prietenul caruia imi pot varsa lacrimile.

Stiu, texte prea sumbre. As fi vrut sa nu fie.

Pur si simplu vreau un ciomag sa-mi bat prietenul pana ma asculta, pana il am in lesa si cand ii zic sezi sa stea in fund. La ce e bun un prieten care nu intelege cuvantul relatie? Nu iarta-ma, cred ca pentru el sau unii cuvantul relatie inseamna hai sa ne-o tragem. Nu ma mir, ca isi aduce aminte de mine cand are chef si atunci e momentul cand intreaba cand ne vedem? Hai du-te si fute-te cu calculatorul si cu jocul tau.

De azi nu imi mai las inima sa gandeasca in locul meu, si as fi vrut sa sti ca te iubesc, idiotule. Dar azi o sa te las sa-ti faci de cap, si cand o sa vi ca un miel o sa te ard cu vorbele tale care mi-au spus ca nu au chef de fazele mele de rahat. Sau o sa termin prin hai pa?

Chiar daca in liniste o sa imi doresc sa iau nenorocitul ala de telefon care pentru tine il tin, si sa te sun. Si nu am sa o fac, drept dovada ca l-am inchis.