Nu incerca sa intelegi o persoana pe care tocmai ai cunoscut-o, pentru ca omul este intr-un proces continuu de schimbare.
M-am zbatut sa inteleg, mi-am calcat mandria, orgoliu incercand uneori sa obtin ce vreau, incercand sa induplec cu sentimente, indiferenta, orgoliu, dar omul neinteresant e si de neclintit. Degeaba incercam disperata, gesticuland, ofilindu-ma, sa atrag un strop de atentie. Mereu am zis ca nu am sa cunosc un om nici dupa 40 de ani petrecuti cu el, nici o eternitate nu ar fi suficent.
Oamenii se schimba si nu pentru ca vor ci pentru ca se intampla, pentru ca se lovesc de rutina, cauta o aventura noua, oamenii oricat ar zice, oricat ar batea cu pumnul in piept, sunt inselatori, mincinosi, egoisti. Si inca nu am vazut omul care sa nu minta nici macar cateva fractiuni dintr-o secunda, sa insele, cel putin gandurile, sa nu-si doreasca ceva decat pentru el si nimic mai mult.
Uneori cred ca atunci cand muncim, cand invatam, mancam, jucam un act, parca tot ceea ce facem noi este atat de fals, suntem copii si ne imaginam viata cand noi de fapt chiar o jucam, doar ca totul este atat de putin serios si atat de mult fals. Parca as zugravii o camera in toate culorile posibile dar sub vopsea se afla doar… alb.
Imi doresc sa ma trezesc din viata care tocmai o traiesc, nu mai vreau oamenii care te critica pentru ceea ce esti doar pentru ca in ochii lor nu esti ceea ce ei vor sa fi.