Oamenii care au o anumita varsta peste a mea, care au trait experiente si au muncit, plans, ras, pierdut, de ce cred ca doar pentru ca eu am 21 de ani nu stiu nimic despre viata, de ce trebuie ei sa-mi judece negativismul?

Da, sunt negativista, nu pot sa fiu optimista, cand iti calculezi sansele si vezi ca nu ai nici o scapare, doar sa intervina vreo minunatie poate sa-mi schimbe parerea.

Urasc oamenii care desi stiu mai multe si sunt mai priceputi sau mai experimentati trateaza omul ca si cand sunt niste nimicuri si nu stiu nimic si nu accepta alte pareri doar pentru ca eu am una diferita de a lor.

Urasc ca eram candva asa si poate am sa mai fiu, sa pleci din tara sa ajungi sa vezi atatea bogatii si atat de diferiti oamenii de noi si sa te intorci in tara in care ai crescut sa zici ca oamenii sunt de rahat aici si totul este de rahat. Normal, oamenii buni pleaca sa-si exploateze atat de bune forte in alta parte, iar noi normal ca ramanem cu oameni saraci, cu oameni de care ne lovim si pe care-i calcam in picioare.

Si nu vreau sa mai continui si la fel zic nu, nu am sa accept un om in viata mea care nu imi accepta ideile si incearca sa mi le schimbe, sa ma trateze de la un anumit nivel si sa ma considere o persoana fara nimic in creier. Am sa opun rezistenta doar sa stie ca nu-i accept iar cand ma va jigni am sa plec, oamenii astia nu merita nici macar gandul.

Plecati!