In timp ce mergeam fara chef spre facultate, munca, imi reveneau in minte cuvintele… nu unele anume ci multe cuvinte. Imi dadusem seama ca inlocuisem extazul unei posibile placeri, mintale, cu oboseala care tinea loc de cald, care ma facea sa uit ca tresarisem acum doua saptamani la facultate, ca am avut fluturasi in stomac si oh Doamne ce penibil mi se pare.

A trecut ziua la facultate nu ca gasca prin apa, ci cu adevarat uimandu-ma cata bataie exista in viata pentru un job, cat nebunie, amante, batai, rachiune, cuvinte dure, toate se desfasurau intr-un amfiteatru.

Am zburat ingrijorata de la facultate, pasii imi erau usori dar gandurile atat de grele. Uneori in plimbarea mea netulburata de nimeni, dar plina de ingrijorari, nici macar eu nu imi dadeam seama de ce existau? Si puneam seama pe toti hormonii care ma stapanesc si stersul care ii provoca.

Uitasem de tot ceea ce reprezenta sexul masculin, am incercat in weekend sa invat, cu nu foarte mari succese si cu un calificativ satisfacut, in minte nici macar nu era el, era doar oboseala cronica. Ar trebui sa fiu mai nepasatoare, ar trebui sa-mi adun iar rabdare si calmul de odinioara si de fapt constatam ca le-am pierdut.

Cred ca mi-am pierdut raza de speranta, dar in acelas timp in prisma unei cunostinte, poate mai buna decat o prietena, am simtit durerea sufleteasca, chinul si…. Telefonul a sunat. Am fost intrerupta de sefa care ma anunta ca nu iese bine raportul.

Am rezolvat-o cu ea si am constatat ca mi-am pierdut idee, prea obosita sa mai pot continua.