Rataceam pe strazi, nu grabeam pasul desi eram in intarziere si eu obisnuiam sa fiu punctuala, dar ma gandeam ca dupa atatea zile cand l-am ignorat si nu l-am mai vazut, a fost placut sa-i aud iar glumele si sa-l vad, ochii caprui si inchisi si parul a carui frizura era ascutita, gesturile si ce chef de vorba avea, parca era emotionat si vorbea mult iar eu trageam cu ochii si il priveam, il sorbeam din priviri.

Ii trimisesem mesaj ca imi lipsese, dar nu as fi vrut sa fie iar ca inainte, imi placea mai mult sa-l sorb din priviri ca si cand ar fi al alteia si as tanji dupa ceva ce nu mai am, asa ca hotarata eram sa continui bariera ce am pus-o intre noi, stiind ca am sa revin cand imi pofteste inima. Cred ca distrug incet tot ce am castigat fara sa vreau de la el.

Si desi el continua sa fie in viata mea, iar eu am continuat la facultate sa ma comport ca la liceu. Am plecat dimineata la facultate si in goana mea de a-mi cumpara ceva sa manac m-am hotarat inainte de a veni Raluca sa imi iau un corn cu ciocolata. La 7 si aproximativ 30 de minute am vrut sa intru in magazin si am facut-o doar ca la intrare tipu’ din fata mea desi era cu spatele imi parea asa de cunoscut chiar daca la facultate toti tipi cu ghiozdan semana cu el, dar tinand cont ca era joi ziua cand el incepea la aceasi ora ca mine si avea pauza la fel ca mine nu m-ar fi surprins. Eram hotarata sa-l evit, sa-i arat ca eu chiar il evit si probabil ca a simtit-o. Oamenii chiar daca nu reactioneaza la unele semnalmente nu inseamna ca nu le si observa. Am iesit din magazin in stanga si m-am intors cu spatele spre intrare, in timp ce ma uitam cu frica in dreapta spre cel care iesea din magazin. Mi-am zis ca dimineata trebuia sa inceapa la fel de prost ca pe drum cand ma pandisera si ma lovisera durerile, nu psihice ci fizice. Era chiar el, asa ca am scos telefonul repede sa o sun pe Raluca facandu-ma ca nu am habar ca el era in magazin iar intre timp m-am balbait la telefon sa inteleaga si ea ca el era pe acolo. Am inchis si cand m-am intors el statea unde eu obisnuiam sa o astept pe Raluca, pe treptele din spre iesirea de la metrou dupa un stalp de sustinere.

Ma vedea perfect si sunt sigura ca ma observase dar eu nu am putut observa detaliile, era cu o fata sau astepta … Oare pe mine? Am intrat repede in magazin pentru a-mi lua ce-mi trebuia si cand am iesit el disparuse. Imi stapaneam cu greu mainile si ma intrebam de ce?

L-am revazut iar in pauza dintre laboratoare si eram mandra de mine, cand l-am vazut ca se tinea ca un fraier dupa doua fete care nu aveau nici o treaba cu el. Ma gandeam, era asa de sociabil pe cat imi zisese el, sau pana la urma era un fraier?

A fost copilaresc, data viitoare am sa trec pe langa el asteptand sa ma salute iar raspunsul meu va fi aceasi dar numai ca am sa-mi vad de treaba mea, fara alte intentii de a intra in discutii.