Tags
As putea sa plang sau as putea sa merg mai departe. Uneori imi creez niste asteptari, vreau sa ca fac ceva si mai bun din ce fac, iar cand nu imi iese ma intreb la ce ma mai chinui sa nu fiu ca toti celalati cand ajung tot ca ei? La ce ma mai chinui, da-le dreacu pe toate.
Desi aveam ameteli si proful nu mai venea sa ne anunte nota de care nu eram sigura si stiam ca am facut cacatul praf, am plecat sa ies cu el. Eram prea absorbita de esecul meu, in care viata imi zice ca nu e cum vreau, ca nu e numai noroc si ca omul si-o face cu mana lui. Am incercat sa las dezamagirea, am incerc sa nu fiu asa trista pe cat ma simt acum, dar m-am trezit in fata lui in timp ce torturam ambalajul unei sticle si el zicea ca cineva m-a suparat.
Inainte de ziua de azi, fusesem incantata ca a vrut sa iesim si totusi astazi incepusem sa-l judec prea asupru decat el era.
Am crezut ca a fost de acord sa iesim din politete, l-am crezut cand a zis ca nu pentru ca ii intelegeam sentimentul, nu vroia sa faca ceva ce nu ii placea si nu o facea, asa ca m-am gandit ca-i face placere sa iesim.
Mi-a zis ca s-a simtit bine, desi eu mai vroiam si eram ingrozita ca stam asa putin si totusi a fost bine.
Nu i-am inteles unele chestii, iar eu vorbeam fara sa fiu acolo, uneori ma pierdeam in ganduri, pentru ca eram dezamagita si nu de el ci de mine.
Vorbise destul de frumos si fusese destul de politicos, imi placuse si totusi alungase din mine sentimentul ca era naspa ca eu am fost cu initiativa.
Nu am putut sa observ anumite lucruri din cauza esecului dar m-a incantat zicandu-mi ca vom mai iesi fara sa-i zic eu ceva. Si-a ascuns bine gesturile, dar era cat se poate de deschis la intrebari iar eu eram cat se poate de convinsa ca am sa-l citesc fara sa-l intreb.