Ceva mai mult decat cuvinte

Aveam ceva de zis, cuvinte multe, ganduri amestecate. Era un haos in capul meu, printre haosul de zi cu zi, facultatea care imi ocupa tot timpul, existau si gandurile mele care se strecurau subtil.

Facea ca fiecare minut singura sa fie doar pentru mine, analiza a tot ceea ce avea sa se aseze frumos in capul meu. Astazi primisem complimente, facusem din ceva simplu sa fie dragut.

Dar nu am putut sa nu ma uit in jurul meu la toate fetele triste, fara culoare pe fata si ma gandeam, oare de ce ne indragostim noi la un om? Caci acele chipurile erau toate la fel, toti erau frumosi sau fete frumoase.

Imi tot ziceam ca diferenta o facea el, cum avea sa te faca sa te simti. Eram obsedata de un acel el care sa ma surprinda, nu zic ca nu l-am gasit dar l-am pierdut la fel de repede precum l-am gasit.

Acel el era si el in cautarea de ceva mai mult decat un corp, cauta acele cuvinte care sa surprinda.

O gramada de cuvinte

Se rupsese lantul, firul si filmul meu. Priveam melancolica la multimea ce se agita in amfiteatru si imi imaginam cum ies nepasatoare si cum nu dau 2 bani nici pe examenele care urma sa le am.

Urma sa-mi ling ranile, desi eram atat de disperata ca nu am cu cine sa vorbesc incat mi-am zis ca ar trebui sa caut mai putina atentie ca cineva sa ma asculte.

Inghiteam in sec si eram disperata. Nu imi dau seama ce era mai rau? Faptul ca am ajuns intr-un punct in care mi-am uitat respectul de sine cu cine nu trebuia, ca am incercat sa fiu ceva ce nu eram ? Ca am incercat o noua experienta, gustand din lucruri necunoscute, impunandu-mi mai multe, cercetand domenii care nu ma intereseaza?

Ca eram entuziasmata de glumele, zambetele si glasul lui? Era o prostie, ma simteam ca atunci cand eu am profitat de el nu el de mine, ca imi lasese impresia ca avusesem ce vroiam si imi pierise interesul. Asa ca atunci cand am mers la el chiar si pupicul care il primise il simtisem rece. Nu asta era problema mea, ci faptul ca uram din rasputeri sa fiu singura. Si pentru ca problema asta imi ocupa prea putin timp, ma intrebam iar, firul care s-a rupt iar cu prietena mea, ce urma sa se intample?

M-am trezit cu 2 fire in mana si m-am uitat la ele si nu am stiut ce sa le fac. Imi ziceam ce rost are, imi ziceam ca partea mea de vina nu imi pasea de ea, ca erau doar carpe de gunoi. Nu mi-ar fi fost greu sa-i zic ca imi pare rau dar eram nervoasa dupa avalansa de cuvinte care nici nu imi imagineam sa le aud.

M-am consolat citind o carte, am inebunit cautand timpul si m-am agatat disperata sa incerc sa introduc “noul ” in viata mea. E surprinzator cat de des oamenii se regasesc in carti, melodii si locuri, care atunci ar trebui sa nu existe.

Geloasa

Tags

,

Sunt geloasa. Imi e greu sa o recunosc pentru ca eu nu stiu ce simt. Poate acum doua trei ore o consideram o plictiseala, pana cand in capul meu se amestecase un fel de gelozie stiind ca ar putea sa fie undeva in acel moment si putea fi cu oricine iar el era usor de abordat de femei. Urasc idee ca nu stiu ce este, ca sunt in punctul in care constientizez si imi dau seama ca increderea e mereu veriga slaba. Imi aduc aminte in repetate randuri ce mi-a zis legat de incredere. Imi mai aduc aminte si toate vorbele si gesturile care erau ca un zid colorat si nu puteam vedea in spate.

Toate sarutarile pasionale, hainele zburate si orele in sir in care statusem goi unul langa altul puteau fi la fel o zi care oricare alta.

Era usor sa minti si azi nu puteai sa ai incredere nici in prietenii care ii stii de o viata. Stiam ca omul se schimba mereu.

Nu mai credeam ca viata e ciudata de cand el avusese atatea sa-mi zica, am inteles ca viata noi ne-o facem cu mana noastra, ne alegem programul si tot ceea ce vrem sa facem. Dar mai stiu ca uneori iti trebuie si putin talent dat de la Dumnezeu iar restul tine de noi.

Imi lamuresc sentimentele si imi fac curaj sa citesc toate paginile pentru testul de maine. Incerc sa alung stresul si gelozia intr-un mod placut. E momentul acela cand eu incerc sa fac ceva pentru mine in sensul bun.

Expun problema

Cantaream cuvintele, incercam sa le explic. Atarnau atat de greu. Ma sufocam, uneori mai intrebam si incercam sa ma lamuresc. Dadeam perdeaua de intrebari la o parte, creend o lume plina de iluzii. Asa ar trebui?  El enumera amuzat, tipele cu care facuse sex care mai de care mai ciudata. Pareau cuvinte rupte dintr-un film, iar gesturile lui erau demene de o scena plina de pasiune si dragoste.

Imi zisese ca o tipa l-a luat de la usa si l-a tarat in pat, ea pe el si nu invers. Si ii placuse. Dar nu putuse din cauza asta sa simta nimic pentru ea. A trecut la urmatoarea. Cu alta incercase in parc si fusese exceptional. Alta il intrebase “nu mai termini? “si lui ii pierise cheful, asta chiar ma face sa zambesc cand imi aduc aminte.

Unii oameni incep sa povesteasca despre cum sunt alti si incep sa ma intreb, el pe mine in ce categorie ma incadreaza? Mie mi-a zis simplu. Nu am mai intalnit pe nimeni asa cuminte. Cuminte? Cum adica cuminte? Dar ce ai fi vrut sa fac? El imi raspunde sec, nimic. Atunci de ce sunt cuminte? Faci o comparatie intre mine si alcineva, de zici ca sunt cuminte. Il inchisesem, s-a balbait initial incercand sa zica ca nu e asa apoi a recunoscut ca face oarecum o comparatie. Dar nu a putut sa-mi explice mai nimic, a schimbat elegant subiectul.

Iar eu suparata analizam indelung toate cuvintele Stia psihologie, stia ce sa faca ca una sa fie toata o carpa in bratele lui. Iar ma intrebam, eram manipulata?

Imi rasuna in cap cand mi-a zis, ca cel mai bine e indiferent, ca asa stie sigur ca femeia o sa-l caute. M-am suparat si l-am intrebat daca el face pe indiferentul si apoi mi-a tinut teoria cuvantului indiferent evitand intrebarea. Cu siguranta acum o facea, intreadevar intr-unul din sensurile care el mi le explicase. Eu am stat imbufnata si am zambit. I-as fi dat doua palme si as fi plecat daca nu m-as fi asezat pe tava.

Iar nemultumirea mea reiese din gestul lui de a evita invitatia mea, de a sta impreuna ca doar e weekend. Schimbam foaia. Femeile ar trebui sa inceapa sa joace dupa cum i se canta. Nu a mers, inseamna ca nu a meritat deranjul si doar am o o incurajare vesnica : “next”.

Un acel ceva bun

In valul de cuvinte ce ne ieseau pe gura, el imi zicea ca scrie la carte. Eram uimita cate talente isi poate insusi un om. Trebuie doar sa vrei sa fi special. El scria o carte, eu scriam pagini. El vorbea si se contrazicea cu mine, eu pluteam. Putea sa zica orice, era visul perefct pentru mine.

Imi dadusem seama ca eram pe punctul de a avea ceva dupa ce am tot ravnit. El starnea in mine curiozitatea, pasinea de a afla lucruri noi, motivele discutiei noastre fiind subiecte diverse, care el are o parere iar eu alta. Parca ne potriveam pe acolo in peisaj.

El era aceea doza de umor, optimism si frumusete pe care eu o cautam. Ii zisesem la un momendat ca nu am incredere in oameni si mi-a zis ca atata timp cat nu iti dau motive sa te indoiesti de ei, nu ai de ce sa ridici o problema inexistenta. M-am aruncat la propriu si la figurat in bratele lui. Ma lasam prea usor convinsa de cuvintele lui care pareau uneori de aur alte ori atat de grele. Ma intrebam, daca nu cumva ma manipuleaza?

Facuse se starneasca in mine ce nu a reusit vreun om. Era acel lucru bun de valoare, care era atat de greu de gasit. Stiu, acum ii atribuiam prea multe cuvinte de lauda. Sper undeva pe acolo sa fie asa cum eu aparent cred si sa nu las aceea umbra care se zareste si incearca sa-mi arate realitatea.

Ps: citez din cartea care o citesc “Maria incerca sa ma convinga sa sun la serviciu. Sa bag o raceala, o durere de cap, o mahmureala.Nu vreau. Vreau sa mi se faca dor de ea….. “

Tanjesc

Ma rascolise si ardea ceva, undeva acolo desi ignoram semnele. Ma tot gandeam.  As fi retrait din nou, dar incetasem de mult sa regret anumite lucruri facute in trecut. Am invatat sa merg mai departe si sa nu regret ce lasam in urma. Nu regret nici acum desi in capul meu ceva imi spunea ca imi lipseste ceva. Cred ca doar pentru ca omul tanjeste prea mult dupa acel ceva ce nu are.

Imi rasuneau in minte gandurile, parca se loveau intr-un peret ce transmitea un ecou, iar si iar. Da, e cel mai greu sa recunosti adevarul despre tine. Tanjesc dupa ce au altii, tanjesc dupa o persoana care sa-mi umple golul ce a ramas. Tanjesc dupa multa nebunie atunci cand am cel mai mult nevoie de ea. Si ar fi acum!

Dar nu apare nimic. Si nu e nimeni. E greu sa fi acolo si sa nu fie nimeni cu tine.

Doar sa vrei

Trageam cu ochii la ei, ii admiram dragostea si mici pupici primiti din dragoste. Ii admiram oriunde, in metrou, in trolebuz. Ma simteam ca o babuta, pentru ca eu doar asteptam si poate ca am renuntat de mult sa cred in fat frumos sau poate dupa un film siropos am impresia iar ca visez cu ochii deschisi.

Nu m-am saturat nici dupa atata timp sa citesc carti, in care de multe ori iubirea se zbatea si iesea triumfatoare la suprafata, din doua suflete, care erau sortite. Imi suradea ideea de a fi cu cineva pentru totdeauna, la fel cum imi surade idee ca putem face ce vrem, cand vrem si ca nimic nu este de neatins atata timp cat vrei.

 

Cand incepe fericirea

Am lasat atatea in urma, amintiri, persoane, gesturi. Le-am dat uitarii, prea putin mai conteaza in prezent, le-am trecut in foaie, le-am lasat ceva din mine si am mers mai departe. Am mai rupt o bucatica, am mai consumat energie si suflet. Dar azi sunt fericita, nu trebuie intodeauna sa se fi intamplat ceva in viata ta sa fi asa, ci poate doar sa se fi terminat.

Acum totul e doar o pagina prafuita din cartea care au inceput sa-i ingalbeneasca foile.

Azi totul este numai despre mine si despre ceea ce unii dintre noi uitam, traim si pierdem pe drum acele clipe.

Mi-am dat seama ca in spatele a ceea ce facem zilinic am pierdut atatea, esentialul vietii, fericirea. Am vazut un film, care mi-a adus aminte cate lucruri marunte s-au intamplat candva, poate le credeam prostesti, copilarii.

As minti daca as zice ca eu nu m-am strecurat afara seara, doar sa mai cersesc cateva sarutari dulci, cuvinte si atingeri. Asa incepea fericirea, era inocenta, era pura. Nu vroiam mai mult, nu intervenea acea dorinta a oamenilor mari. Mi-e dor sa mai fiu acea pustoaica inocenta cautand saruturi, tresarind la un prim sarut si apoi primul dupa revedere si inca unu in care parca se topea totul langa tine.

Poate ca unii simteau ca totul din jur prindea culoare, ca in sfarsit observau si alte detalii din drumul lor zilnic, ca lucurile marunte isi aveau rostul. Eu in momentul ala, simteam ca nu mai conteaza nimic, iar tot ce faceam se invartea in jurul unui el, care era perfect, era ca printul care toate fetele inocente il visau. Eu inca mai cred in el.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 85 other followers