Ce e acolo la el in suflet?

Am plans cand mi-am dat seama cu adevarat ca gresisem atat de mult si nu eram la un pas de a pierde tot dar pierdusem ce era mai important. Fusesem sinceri unul cu celalat, mergeam prin intuneric si povesteam, era amuzant cand unul povestea observatiile despre celalalt. Parca crestea inima in el cand ii povesteam ca nu eram chiar indiferenta si totusi nu am avut curaj sa-i zic tot adevarul dar uneori e mai bine sa nu o faci, caci doare.

Mi-am pus intrebari cum? Cum s-a intamplat totul pe nesimtite si de ce faptele lui aratau contrariul? Nu am inteles . L-am intrebat de n ori acelas lucru iar el parea ca chiar stia ce zice. Nu am crezut, dar probabil in sinea mea chiar credeam si asta ma durea cel mai tare. M-a durut imbratisarea lui si totusi am stat desi parca cazuse o  povara pe umerii mei. I-am zis ca nu stiu daca e doar un moft, dar parca mi-am schimbat radical comportamentul si totusi parca am devenit mai dependenta.

Si el? Nici el nu ma lasa si timid imi zice ca mai vrea sa stam si totusi il privesc pe furis si inca cred ca ochii lui stralucesc la mine si ca acolo zace ceva. Nu mai vreau sa mint ca plec, ca maine nu o sa ignor totul, ca o sa ma prefac indiferenta.

 

 

Alta zi

Mereu ajung la vorba prietenei mele: roata se invarte si uneori se si intoarce. Am ignorat-o constant zicand ca sunt superstii in care eu nu cred. Ea nu zicea nimic in plus pentru ca in sinea ei avea dreptate si ma lasa ca eu sa o simt pe piele mea. Tot ea mi-a zis ca nu-l iubesc si ca sunt egoista si ca-l vreau doar pentru mine. Stiam ca era adevarat, imi marturisisem mie exact acelas lucru si i-am recunoscut ca e un moft iar eu nu il pot controla acum.

Am inchis si am deschis telefonul de 3 ori crezand ca nu avea sa ma mai urmareasca daca imi va da mesaj dar ma minteam, stiam ca mai exista introdeauna o portita. M-am dat batuta si am inceput sa-mi zgandar consoarta in defavoarea mea, parca cautam sa ma ranesc si mai mult si chiar imi iesea foarte bine intr-o combinatie in care incercam sa fiu blanda.

Am adormit cu greu pentru ca inca nu mi-am gasit toate lucrurile care ma deranjeaza, sunt acolo si ma apasa. Nu obisnuiesc sa stau in intuneric sa ma gandesc dar era ciudat situatia, era prima data dupa atata timp cand simteam roata impotriva mea iar el indiferent si eu…

Dar azi e o noua zi si o sa fac din ea o zi ca oricare alta.

Perfect fara el

Plecasem de la premiza ca in cateva saptamani sau o saptamana am sa uit dispretul si sentimentul care era la mine in suflet. Singurul regret e ca nu am apreciat la timp ce aveam. Recunosc ca imi placea sentimentul dar il uram. Il uram pe el pentru ca nu stia sa comporte, pentru ca in sinea lui se considera un copil si chiar se comporta asa. Era stangaci, nu stia ce trebuie sa faca si nu reactiona atunci cand trebuia. Nici nu intelegeam, era acolo pentru mine, sau nu?

Vorbeam dese ori cu el si aveam impresia ca vorbeam singura. Nu am inteles cand am pierdut totul, doar ca exagerarea mea a dus la aflarea adevarului, neintelegand inca de ce toate faptele lui se manifestau in contra a ceea ce zicea?

M-am hotarat sa-i spun stop. Nu inteleg ce m-a jignit si de ce ma simt asa ranita? Pana la urma era normal sa se intample asta, dar creierul meu nu concepea asta de la el?

Si in concluzie, nu era nimic din ce vroiam la el, am crezut ca ar putea fi si am ajuns la discutia mea ca noi cautam la oameni ceea ce vrem si incercam sa-i facem ce vrem noi daca ei nu sunt.

Regret cand sunt rea si fac omul sa se simta prost. Viata merge inainte si sa fie asta adevarata mea pierdere .

Simbol

Tags

culori, distractie, furnici, simbol, timp liber, viata

Tot ce conteaza’i simbolic

Oamenii vorbeste despre dragoste, vise, planuri. Eu nu cred in nici una.

Imi doream si eu timp liber, l-am avut, scurt si totusi l-am avut degeaba. Nu am inteles rostul, nu am inteles ce sa fac cu el? Nu am simtit nici entuziasm, nici fericire si totusi a ramas mult nimic in viata.

Daca deschid o pagina de pe un blog oarecare fiecare isi vede de treaba lui, fiecare isi are un rost, un tel, o preocupatie. Eu nu vad nici o culoare in nimic.

Fiecare pas e pus sub semnul intrebarii, nu caut prietenii, nu vreau bani, nu vreau nici distractie, pur si simplu nu gasesc nimic sa-mi trezeasca entuziasmul, fericirea, energia. Ma intreb ce am pierdut?

Am parte in viata de stres, de alergatura pentru nimic, de jigniri din partea unor idioti care au creierul degeaba si il folosesc irational. Iar privind din exterior parca suntem o lume de furnicute, ne plimbam dintr-o parte in alta pentru ca viata sa fie mai usoara si totusi nu este. Nu e ca atunci cand iarna pur si simplu ai provizii si astepti iarna sa treaca, la noi iarna e si mai de cacat.

Si nu am chef de oameni care pretind ca sunt fericiti, pretind ca te agreeaza. Urasc prefacatoria. Pana la urma viata e simbolica, nu mai are nici culori.

Avem nevoie

Tags

avem nevoie, dependenta

Oamenii nu dau doi bani pe incredere, pe pareri. Mi-am zis mereu ca totul este doar pentru ca suntem egoisti. Cum un om poate crede ca castiga increderea doar prin cateva discutii in care se invarte multa dulcegarie?

Vorbind teoretic si practic, daca o persoana spune ceea ce unu vrea sa auda dar stie in concluzie ca acelea sunt minciuni, de ce mai ajunge sa se ataseze? De ce trebuie asta sa fie o doza de dependenta?  Si cum sa vrei sa castigi incredere cand azi esti bomboana si maine ceai verde?
Urasc ca omul zice la slabiciune chestii care l-ar putea caracteriza sau chiar o face si cand isi da seama ce a facut o rupe la fuga.

Dar in concluzie totul era fara sens si fara directie. Dar cand viata e cum e si ziua e grea si obositoare, macar cateva minute din toata ziua sa fie plina de miere, caci avem nevoie, avem nevoie sa simtim si placere iar uneori dependenta.

Cred ca e buna si dependenta, mai ales cand nu gasesti nimic special in ziua de azi. E buna si tigarea care te face sa plutesti cand chiar crezi ca totul e gri.
As fi vrut acest sentiment sa-l pastrez, un sentiment de dependenta si nu unul de dezamagire chiar daca undeva sper sa fie ceva ce sa imi infrunte aceasta dezamagire.

The lie

“But here`s the truth about the truth: it hurts, so we lie”

Ar mai trebui cuvinte? Cred ca e suficent tot ce zice citatul.
Nu are rost sa mai scriu motivele pentru care o facem, ce facem. Astia suntem.

 

Miraj

Tags

miraj

E precum atunci, cand realizezi ca fugi dupa lucruri imposibile, ca acel ceva care te astepti sa zica numai cuvinte dulci de fapt iti infasoara latul in jurul gatului si strange lansandu-te fara aer.

Se numeste dependenta. Sunt dependenta de necunoscut, prefer sa nu cunosc realitate, sa visez la ceea ce as putea primii in combinatie cu ce primesc.
Iar vrajile astea nu tin, ei spun ce vrei sa auzi si tu primesti cu toata incantarea.

Este unul din trucurile lor, spunand lucruri dulci femeile deschid portile asteptate de ei.

 

Necunoscut

Tags

necunoscut

Caut un strop de soare in necunoscutul drum pe care il strabat. Vreau sa nu imi pese ca trece timpul, ca se scurt atatea minute pretioase in care as putea sa invat pentru urmatorul examen, minute care le-ar cere alte lucruri mai importante. De fapt, ma contrazic singura, nu exista alte lucruri mai importante decat eu.

M-am hotarat sa-mi dedic putinul timp mie, placerii de a scrie in multele minute de nebunie crunta.

Nu cer mult de la aceste minute, cer ca necunoscutul sa ramana ascuns, sa-mi ofere doza de placere care nu o mai gasesc, vreau sa ma lase sa ma rup de realitate, nu sa ma trezeasca.

Necunoscutul meu sa fie mai putin egoist decat mine, sa nu se infierbante in nestiinta de cauza, sa nu vrea mai mult decat eu as vrea sa-i ofer.  E precum apa, lumina, aerul, sa o primesti in doze si sa nu abuzezi, sa nu ceri mai mult.
Sa ma lase sa simt, sa simt ce mi-e asa drag. Sa nu ma trezeasca la realitatea care ne spulbera pe toti.

Necunoscutul e placut.

Zambet

Tags

zambet

Si am lasat printre suspine sa se strecoare un zambet.

 

A fi

Nu incerca sa intelegi o persoana pe care tocmai ai cunoscut-o, pentru ca omul este intr-un proces continuu de schimbare.

M-am zbatut sa inteleg, mi-am calcat mandria, orgoliu incercand uneori sa obtin ce vreau, incercand sa induplec cu sentimente, indiferenta, orgoliu, dar omul neinteresant e si de neclintit. Degeaba incercam disperata, gesticuland, ofilindu-ma, sa atrag un strop de atentie. Mereu am zis ca nu am sa cunosc un om nici dupa 40 de ani petrecuti cu el, nici o eternitate nu ar fi suficent.

Oamenii se schimba si nu pentru ca vor ci pentru ca se intampla, pentru ca se lovesc de rutina, cauta o aventura noua, oamenii oricat ar zice, oricat ar batea cu pumnul in piept, sunt inselatori, mincinosi, egoisti. Si inca nu am vazut omul care sa nu minta nici macar cateva fractiuni dintr-o secunda, sa insele, cel putin gandurile, sa nu-si doreasca ceva decat pentru el si nimic mai mult.

Uneori cred ca atunci cand muncim, cand invatam, mancam, jucam un act, parca tot ceea ce facem noi este atat de fals, suntem copii si ne imaginam viata cand noi de fapt chiar o jucam, doar ca totul este atat de putin serios si atat de mult fals. Parca as zugravii o camera in toate culorile posibile dar sub vopsea se afla doar… alb.

Imi doresc sa ma trezesc din viata care tocmai o traiesc, nu mai vreau oamenii care te critica pentru ceea ce esti doar pentru ca in ochii lor nu esti ceea ce ei vor sa fi.