Expun problema

Cantaream cuvintele, incercam sa le explic. Atarnau atat de greu. Ma sufocam, uneori mai intrebam si incercam sa ma lamuresc. Dadeam perdeaua de intrebari la o parte, creend o lume plina de iluzii. Asa ar trebui?  El enumera amuzat, tipele cu care facuse sex care mai de care mai ciudata. Pareau cuvinte rupte dintr-un film, iar gesturile lui erau demene de o scena plina de pasiune si dragoste.

Imi zisese ca o tipa l-a luat de la usa si l-a tarat in pat, ea pe el si nu invers. Si ii placuse. Dar nu putuse din cauza asta sa simta nimic pentru ea. A trecut la urmatoarea. Cu alta incercase in parc si fusese exceptional. Alta il intrebase “nu mai termini? “si lui ii pierise cheful, asta chiar ma face sa zambesc cand imi aduc aminte.

Unii oameni incep sa povesteasca despre cum sunt alti si incep sa ma intreb, el pe mine in ce categorie ma incadreaza? Mie mi-a zis simplu. Nu am mai intalnit pe nimeni asa cuminte. Cuminte? Cum adica cuminte? Dar ce ai fi vrut sa fac? El imi raspunde sec, nimic. Atunci de ce sunt cuminte? Faci o comparatie intre mine si alcineva, de zici ca sunt cuminte. Il inchisesem, s-a balbait initial incercand sa zica ca nu e asa apoi a recunoscut ca face oarecum o comparatie. Dar nu a putut sa-mi explice mai nimic, a schimbat elegant subiectul.

Iar eu suparata analizam indelung toate cuvintele Stia psihologie, stia ce sa faca ca una sa fie toata o carpa in bratele lui. Iar ma intrebam, eram manipulata?

Imi rasuna in cap cand mi-a zis, ca cel mai bine e indiferent, ca asa stie sigur ca femeia o sa-l caute. M-am suparat si l-am intrebat daca el face pe indiferentul si apoi mi-a tinut teoria cuvantului indiferent evitand intrebarea. Cu siguranta acum o facea, intreadevar intr-unul din sensurile care el mi le explicase. Eu am stat imbufnata si am zambit. I-as fi dat doua palme si as fi plecat daca nu m-as fi asezat pe tava.

Iar nemultumirea mea reiese din gestul lui de a evita invitatia mea, de a sta impreuna ca doar e weekend. Schimbam foaia. Femeile ar trebui sa inceapa sa joace dupa cum i se canta. Nu a mers, inseamna ca nu a meritat deranjul si doar am o o incurajare vesnica : “next”.

Un acel ceva bun

In valul de cuvinte ce ne ieseau pe gura, el imi zicea ca scrie la carte. Eram uimita cate talente isi poate insusi un om. Trebuie doar sa vrei sa fi special. El scria o carte, eu scriam pagini. El vorbea si se contrazicea cu mine, eu pluteam. Putea sa zica orice, era visul perefct pentru mine.

Imi dadusem seama ca eram pe punctul de a avea ceva dupa ce am tot ravnit. El starnea in mine curiozitatea, pasinea de a afla lucruri noi, motivele discutiei noastre fiind subiecte diverse, care el are o parere iar eu alta. Parca ne potriveam pe acolo in peisaj.

El era aceea doza de umor, optimism si frumusete pe care eu o cautam. Ii zisesem la un momendat ca nu am incredere in oameni si mi-a zis ca atata timp cat nu iti dau motive sa te indoiesti de ei, nu ai de ce sa ridici o problema inexistenta. M-am aruncat la propriu si la figurat in bratele lui. Ma lasam prea usor convinsa de cuvintele lui care pareau uneori de aur alte ori atat de grele. Ma intrebam, daca nu cumva ma manipuleaza?

Facuse se starneasca in mine ce nu a reusit vreun om. Era acel lucru bun de valoare, care era atat de greu de gasit. Stiu, acum ii atribuiam prea multe cuvinte de lauda. Sper undeva pe acolo sa fie asa cum eu aparent cred si sa nu las aceea umbra care se zareste si incearca sa-mi arate realitatea.

Ps: citez din cartea care o citesc “Maria incerca sa ma convinga sa sun la serviciu. Sa bag o raceala, o durere de cap, o mahmureala.Nu vreau. Vreau sa mi se faca dor de ea….. “

Tanjesc

Ma rascolise si ardea ceva, undeva acolo desi ignoram semnele. Ma tot gandeam.  As fi retrait din nou, dar incetasem de mult sa regret anumite lucruri facute in trecut. Am invatat sa merg mai departe si sa nu regret ce lasam in urma. Nu regret nici acum desi in capul meu ceva imi spunea ca imi lipseste ceva. Cred ca doar pentru ca omul tanjeste prea mult dupa acel ceva ce nu are.

Imi rasuneau in minte gandurile, parca se loveau intr-un peret ce transmitea un ecou, iar si iar. Da, e cel mai greu sa recunosti adevarul despre tine. Tanjesc dupa ce au altii, tanjesc dupa o persoana care sa-mi umple golul ce a ramas. Tanjesc dupa multa nebunie atunci cand am cel mai mult nevoie de ea. Si ar fi acum!

Dar nu apare nimic. Si nu e nimeni. E greu sa fi acolo si sa nu fie nimeni cu tine.

Doar sa vrei

Trageam cu ochii la ei, ii admiram dragostea si mici pupici primiti din dragoste. Ii admiram oriunde, in metrou, in trolebuz. Ma simteam ca o babuta, pentru ca eu doar asteptam si poate ca am renuntat de mult sa cred in fat frumos sau poate dupa un film siropos am impresia iar ca visez cu ochii deschisi.

Nu m-am saturat nici dupa atata timp sa citesc carti, in care de multe ori iubirea se zbatea si iesea triumfatoare la suprafata, din doua suflete, care erau sortite. Imi suradea ideea de a fi cu cineva pentru totdeauna, la fel cum imi surade idee ca putem face ce vrem, cand vrem si ca nimic nu este de neatins atata timp cat vrei.

 

Cand incepe fericirea

Am lasat atatea in urma, amintiri, persoane, gesturi. Le-am dat uitarii, prea putin mai conteaza in prezent, le-am trecut in foaie, le-am lasat ceva din mine si am mers mai departe. Am mai rupt o bucatica, am mai consumat energie si suflet. Dar azi sunt fericita, nu trebuie intodeauna sa se fi intamplat ceva in viata ta sa fi asa, ci poate doar sa se fi terminat.

Acum totul e doar o pagina prafuita din cartea care au inceput sa-i ingalbeneasca foile.

Azi totul este numai despre mine si despre ceea ce unii dintre noi uitam, traim si pierdem pe drum acele clipe.

Mi-am dat seama ca in spatele a ceea ce facem zilinic am pierdut atatea, esentialul vietii, fericirea. Am vazut un film, care mi-a adus aminte cate lucruri marunte s-au intamplat candva, poate le credeam prostesti, copilarii.

As minti daca as zice ca eu nu m-am strecurat afara seara, doar sa mai cersesc cateva sarutari dulci, cuvinte si atingeri. Asa incepea fericirea, era inocenta, era pura. Nu vroiam mai mult, nu intervenea acea dorinta a oamenilor mari. Mi-e dor sa mai fiu acea pustoaica inocenta cautand saruturi, tresarind la un prim sarut si apoi primul dupa revedere si inca unu in care parca se topea totul langa tine.

Poate ca unii simteau ca totul din jur prindea culoare, ca in sfarsit observau si alte detalii din drumul lor zilnic, ca lucurile marunte isi aveau rostul. Eu in momentul ala, simteam ca nu mai conteaza nimic, iar tot ce faceam se invartea in jurul unui el, care era perfect, era ca printul care toate fetele inocente il visau. Eu inca mai cred in el.

 

Viata si zambetele

6debd5184e70a793a12b1fe53abcece4

Ce cred eu despre viata?

Cred ca viata este un dar, iar darurile sunt apreciate de oameni in feluri si chipuri. Pentru fiecare din noi, viata ar trebuie sa fie acel moment cand deschizi ochii iar razele soarelui patrund jucause in camera, e acel moment cand iti smulge un zambet si te face sa te gandesti la o cafea care sa o sorbi in liniste, in bucatarie privand afara forfota ce incepe de la primele raze de soare.

Viata ar trebui sa fie compusa de mii de melodii unite, iar culorile lor sa nu se termine. Ar trebui macar cateva clipe pe zi sa uitam de griji, de neajunsuri, de iubire. Sa ne bucuram ca astazi suntem aici, sa ne bucuram ca un copil care tocmai si-a primit jucaria preferata. Sa purtam cu noi mereu acest sentiment, de bucurie sau poate de visator.

Ar trebui sa te bucuri ca in orice clipa gandurile iti danseaza, imaginatia se joaca cu fiecare om de pe strada. Si nu ar fi putine clipele cand ne-am lasa sa visam, ne-am imagina ca impresionam, ca suntem unici, speciali, frumosi. Ce ar mai fi viata fara putina culoare?

Viata noastra ar trebui umpluta de oameni plini de energie, plini de idei, zambete. Ador zambetele, nu m-as satura sa privesc miile de poze in care oamenii zambesc. Si sa nu uitam ca fiecare zi ar trebui sa radem. Sa lasam viata asa frumoasa cum este, sa o apreciem cu bune si rele. Iar ce e cel mai important in fiecare zi sa tragem linie si sa ne gandim doar la lucrurile frumoase care au fost, zambetele adunate si de ce nu, amintirile care zmulg zambete.

Ploaia

Tags

, ,

Mii de picaturi se intreceau sa atinga pamantul, creend un zgomot la atingerea lui. Adoram sa privesc cum ploua si sa ascult fiecare picatura care atingea pamantul si imediat alta picatura intrerupea zgomotul precedentei si iar si iar. Nu m-as fi saturat sa privesc ploaia care creea un luciu naturii si o inviorare. Nu era chiar placut pentru cei care fugeau de navala de picaturi ce cobora atat de repede, nici mie nu mi-ar fi placut.

Nu e chiar cea mai frumoasa zi, dar mi-am zis ca ar trebui sa ma bucur de tot ce pot. As putea ?

Noi oamenii in general nu stim sa apeciem clipele frumoase si nu numai, nu stim sa traim. Adesea ne folosim de vorbe taioase si chiar de fapte si ducem vorba rea mai departe. Inca incerc sa imi dau seama daca exista om care sa nu aibe ceva de reprosat cuiva, sau sa fie nemultumit.

Dar astazi ar trebui sa ne bucuram si de lucruri marunte. Eu ma bucur ca a plouat, chiar imi place ploaia, e momentul cand strazile sunt goale pentru ca toti fug sa se ascunda de miile de picaturi, este momentul cand poti sa mergi si sa fi fericit sau trist fara sa te ascunzi.

Special

Tags

534045_375327409243274_921884984_n

Am zis ca ultimile mele 12 minute, inainte de ora 9 si de a ma apuca serios de invatat am sa impartasesc acel gand care imi este ca un ecou. Ultimile mele dimineti au avut un gust destul de amar, m-am trezit mereu cu gandul ca am pierdut pe cineva, ca nu mai exista si cand in sfarsit imi analizam aceasta disperare stiam ca nu exista asa ceva.

Ca sa simti greu in suflet pierderea unui om, sau plecarea lui din viata ta, trebuie sa fi fost special, sa fi insemnat ceva. Dar la mine nu a insemnat decat o persoana cu care m-am distrat si nu i-am dat sutul la momentul potrivit. Nici nu stiu de ce vorbesc despre el, ca oricum am inceput sa-l sterg din gandurile mele si contactul meu vizual care imi facea in ciuda, creeandu-mi o obsesie.

Si mi-a placut un citat cu care si inchei: “Noi doar cautam o persoana care sa ne inebuneasca, sa ne termine psihic dar sa o faca intr-un mod atat de frumos incat sa mai vrem sa o faca iar si iar”.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 85 other followers