Doar sa vrei

Trageam cu ochii la ei, ii admiram dragostea si mici pupici primiti din dragoste. Ii admiram oriunde, in metrou, in trolebuz. Ma simteam ca o babuta, pentru ca eu doar asteptam si poate ca am renuntat de mult sa cred in fat frumos sau poate dupa un film siropos am impresia iar ca visez cu ochii deschisi.

Nu m-am saturat nici dupa atata timp sa citesc carti, in care de multe ori iubirea se zbatea si iesea triumfatoare la suprafata, din doua suflete, care erau sortite. Imi suradea ideea de a fi cu cineva pentru totdeauna, la fel cum imi surade idee ca putem face ce vrem, cand vrem si ca nimic nu este de neatins atata timp cat vrei.

 

Cand incepe fericirea

Am lasat atatea in urma, amintiri, persoane, gesturi. Le-am dat uitarii, prea putin mai conteaza in prezent, le-am trecut in foaie, le-am lasat ceva din mine si am mers mai departe. Am mai rupt o bucatica, am mai consumat energie si suflet. Dar azi sunt fericita, nu trebuie intodeauna sa se fi intamplat ceva in viata ta sa fi asa, ci poate doar sa se fi terminat.

Acum totul e doar o pagina prafuita din cartea care au inceput sa-i ingalbeneasca foile.

Azi totul este numai despre mine si despre ceea ce unii dintre noi uitam, traim si pierdem pe drum acele clipe.

Mi-am dat seama ca in spatele a ceea ce facem zilinic am pierdut atatea, esentialul vietii, fericirea. Am vazut un film, care mi-a adus aminte cate lucruri marunte s-au intamplat candva, poate le credeam prostesti, copilarii.

As minti daca as zice ca eu nu m-am strecurat afara seara, doar sa mai cersesc cateva sarutari dulci, cuvinte si atingeri. Asa incepea fericirea, era inocenta, era pura. Nu vroiam mai mult, nu intervenea acea dorinta a oamenilor mari. Mi-e dor sa mai fiu acea pustoaica inocenta cautand saruturi, tresarind la un prim sarut si apoi primul dupa revedere si inca unu in care parca se topea totul langa tine.

Poate ca unii simteau ca totul din jur prindea culoare, ca in sfarsit observau si alte detalii din drumul lor zilnic, ca lucurile marunte isi aveau rostul. Eu in momentul ala, simteam ca nu mai conteaza nimic, iar tot ce faceam se invartea in jurul unui el, care era perfect, era ca printul care toate fetele inocente il visau. Eu inca mai cred in el.

 

Viata si zambetele

6debd5184e70a793a12b1fe53abcece4

Ce cred eu despre viata?

Cred ca viata este un dar, iar darurile sunt apreciate de oameni in feluri si chipuri. Pentru fiecare din noi, viata ar trebuie sa fie acel moment cand deschizi ochii iar razele soarelui patrund jucause in camera, e acel moment cand iti smulge un zambet si te face sa te gandesti la o cafea care sa o sorbi in liniste, in bucatarie privand afara forfota ce incepe de la primele raze de soare.

Viata ar trebui sa fie compusa de mii de melodii unite, iar culorile lor sa nu se termine. Ar trebui macar cateva clipe pe zi sa uitam de griji, de neajunsuri, de iubire. Sa ne bucuram ca astazi suntem aici, sa ne bucuram ca un copil care tocmai si-a primit jucaria preferata. Sa purtam cu noi mereu acest sentiment, de bucurie sau poate de visator.

Ar trebui sa te bucuri ca in orice clipa gandurile iti danseaza, imaginatia se joaca cu fiecare om de pe strada. Si nu ar fi putine clipele cand ne-am lasa sa visam, ne-am imagina ca impresionam, ca suntem unici, speciali, frumosi. Ce ar mai fi viata fara putina culoare?

Viata noastra ar trebui umpluta de oameni plini de energie, plini de idei, zambete. Ador zambetele, nu m-as satura sa privesc miile de poze in care oamenii zambesc. Si sa nu uitam ca fiecare zi ar trebui sa radem. Sa lasam viata asa frumoasa cum este, sa o apreciem cu bune si rele. Iar ce e cel mai important in fiecare zi sa tragem linie si sa ne gandim doar la lucrurile frumoase care au fost, zambetele adunate si de ce nu, amintirile care zmulg zambete.

Ploaia

Tags

, ,

Mii de picaturi se intreceau sa atinga pamantul, creend un zgomot la atingerea lui. Adoram sa privesc cum ploua si sa ascult fiecare picatura care atingea pamantul si imediat alta picatura intrerupea zgomotul precedentei si iar si iar. Nu m-as fi saturat sa privesc ploaia care creea un luciu naturii si o inviorare. Nu era chiar placut pentru cei care fugeau de navala de picaturi ce cobora atat de repede, nici mie nu mi-ar fi placut.

Nu e chiar cea mai frumoasa zi, dar mi-am zis ca ar trebui sa ma bucur de tot ce pot. As putea ?

Noi oamenii in general nu stim sa apeciem clipele frumoase si nu numai, nu stim sa traim. Adesea ne folosim de vorbe taioase si chiar de fapte si ducem vorba rea mai departe. Inca incerc sa imi dau seama daca exista om care sa nu aibe ceva de reprosat cuiva, sau sa fie nemultumit.

Dar astazi ar trebui sa ne bucuram si de lucruri marunte. Eu ma bucur ca a plouat, chiar imi place ploaia, e momentul cand strazile sunt goale pentru ca toti fug sa se ascunda de miile de picaturi, este momentul cand poti sa mergi si sa fi fericit sau trist fara sa te ascunzi.

Special

Tags

534045_375327409243274_921884984_n

Am zis ca ultimile mele 12 minute, inainte de ora 9 si de a ma apuca serios de invatat am sa impartasesc acel gand care imi este ca un ecou. Ultimile mele dimineti au avut un gust destul de amar, m-am trezit mereu cu gandul ca am pierdut pe cineva, ca nu mai exista si cand in sfarsit imi analizam aceasta disperare stiam ca nu exista asa ceva.

Ca sa simti greu in suflet pierderea unui om, sau plecarea lui din viata ta, trebuie sa fi fost special, sa fi insemnat ceva. Dar la mine nu a insemnat decat o persoana cu care m-am distrat si nu i-am dat sutul la momentul potrivit. Nici nu stiu de ce vorbesc despre el, ca oricum am inceput sa-l sterg din gandurile mele si contactul meu vizual care imi facea in ciuda, creeandu-mi o obsesie.

Si mi-a placut un citat cu care si inchei: “Noi doar cautam o persoana care sa ne inebuneasca, sa ne termine psihic dar sa o faca intr-un mod atat de frumos incat sa mai vrem sa o faca iar si iar”.

Trecutul

Tags

,

Imi rasunau in minte acele cuvinte, ca un ecou, ca o banda stricata, ca o piesa blocata pe repeat.

Eram singura, chiar atat de singura pe cat nu credeam vreodata ca am sa fiu. Imi veneau in minte doar pasi urmati spre greseala, sau spre greseli. Chiar daca ziceam in gandul meu la infinit “da-l dreacu” si nu puteam sa nu-i atribui aceste cuvinte care sincer mi se par amuzante, tinand cont ca m-am distrat. Ma deranjau greselile facute cu alte persoane, greselile care ma framantau pentru ca atunci nu mi-am dat seama de ele si acum cand le vad, mi-as lua mainile de par.

Vreau sa incep cu inceputul si sa fie doar o pagina scrisa si nici macar un capitol dintr-o carte.

Ma intalnisem cu Andreea, seara cand iesea de la munca sa-i duc ceva. Nu imi aduc aminte ce, stiu ca eu purtam cu mine un bagaj disperat caruia vroiam sa-l arunc si nu unul fizic. Acum ca l-am aruncat as vrea sa-l iau inapoi, dar eu sunt genul de om care incerc sa nu regret niciodata ce am facut, dar astazi sunt plina de regrete.

Imi placea ca era cald afara iar ea ma tinuse de vorba tot drumul. Imi povestea de acel tip pe care l-am cunoscut si eu acum cativa ani si ar fi trebuit sa-l las acolo, doar in amintiri. Dar eu nu, am vrut sa-l readuc in prezent desi ea imi zicea ca nu este bine ce fac.

Ma avertizat si ce fel de om este, asa ca am stiut de cine ma leg. Nu am pus sentimente in asa fel incat eu sa jelesc acum dupa el, dar in sufletul meu exista un “of” care nu imi da pace.

S-a sfarsit treaba la fel de repede pe cat a inceput cu el, amintirile frumoase am sa le iau cu mine, tot ceea e urat legat despre un om, il las in urma. M-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa tin aproape tot ce e mai bun si sa dau cu sutul persoanelor care nu merita mentionate. I-am zis ei mereu, ca invat din greseli, ca pana nu ma dau cu capu de pereti nu am sa inteleg si am extras si o invatatura de aici.

Cu ce m-am ales eu dupa toata tarabatura asta care am mentionat-o intr-un post anterior ca nu isi avea rostul? M-am ales cu un chef nebun sa ma distrez, sa ies oriunde pot, cu cine pot si sa ma simt bine. Restul nu mai conteaza. Iar al doilea lucru pe care l-am invatat si m-am tot lovit de el, este ca oamenilor nu este bine sa le permiti mai mult decat trebuie. Eu incercand sa fiu prietenoasa si sociabila m-am ales cu niste cuvinte grele si niste gesturi care se intindeau mai mult decat era lungimea covorului. Asa ca astazi, mi-am cautat optimisul in mine si am zis “delete” cu aceste persoane din viata mea. Am sa-mi repar o singura greseala din trecut, incercand sa o readuc in prezent.

Asa ca sfatul meu, trecutul, este trecut. Iar o persoana cu care am avut o relatie in trecut si nu a mers, este capitol incheiat, nu mai reinviu trecutul.

Sec

Tags

, ,

Am sa-mi sustin teoria, ca si cand mi-as sustine referatul in fata grupei. Incerc sa vizualizez problema din exterior. Bine zic unii oameni sa nu te legi la cap daca nu te doare. La ce mi-am mai complicat existenta cand a fost fara rost?

In incercarile mele de a “comunica” mi-am dat seama ca ma lovisem de un zid. E greu sa darami un zid al comunicarii cand cealalta persoana nu este dispus sa comunice. Asa ca replica a fost pe fata, sau acoperita sub un pretext. N-are chef de vorba pentru ca se simte rau. Si cum suna in popor frumos, m-a sictirit pe fata si i-am raspuns sec.

Am luat-o ca pe a doua palma, primita pe celalat obraz si m-a facut sa regret fiecare gest bun pe care l-am facut.

Cazul se prezinta critic, spre grav. Nu mai exista solutii pentru a remedia problema. Imi iau jucariile si plec.

Si pentru ca de fapt eu eram cea lovita, oficial sunt in carantina, am facut varicela.

 

Dorinte arzatoare

Ma invart in jurul cuvintelor casatorie, timp liber. Diferite nu ?

Sunt invidioasa pentru ca imi doresc si eu o relatie ca toti oamenii normali, in schimb dau decat de oameni care joaca teatru pentru cateva minute, sau zile, ei joaca rolul pe care eu il am. E greu tare sa fi normal? E mai usor sa fi unul din acei oameni buni de nimic?

Da sunt suparata inca, pentru ca nu mi-am spus acel of cand a trebuit iar acum e doar o idee fixata in minte, nu exista aceste sentimente. Nu m-as vedea aruncata in bratele lui, el zicandu-mi ceea ce eu vreau sa aud, nu ar mai fi o placere sa-i fur pupici sau orice dulcegarie de genul asta. Ar fi doar orgoliu meu ranit, care acum cauta alintare sau razbunare. Si e greu sa-ti tii orgoliu in frau cand cauta razbunare. E greu sa-ti distragi atentia de la obsesiile lui.

Asa ca degeaba m-am chinui sa invat toata ziua ca am impresia ca nu s-a lipit nimic de mine iar acum ma tortureaza cu melodii si putin somn. Ca de fiecare data, ma face sa dorm tarziu ca a doua zi oboseala sa nu ma mai lase sa ma gandesc.

Dar acum, mai mult ca niciodata imi doresc sa rad si sa am o companie langa mine.

Si imi repet mereu ca atunci cand imi doresc asa mult ceva, nu primesc, pentru ca disperarea atrage energia negativa. Aici sunt eu fiind superstitioasa.

Cuvinte

Visez cu ochii deschisi, imi trec limitele, imi strang amintirile sau pur si simplu las alcoolul sa se plimbe prin sangele meu si eu nepasatoare cu ce s-ar intampla sa ma var intr-un loc in care doar sa visez.

Vreau sa las nepasatoare toate cuvintele in urma, sa le ignor si sa le sterg, sa iau amintirile frumoase cu mine ca sa-mi fie iar dor, sa imi amintesc mirosul, sentimentul, imbratisarile si mai ales zambetele. Cum as putea sa zic astea in cateva randuri?

Caut motive sa ma bag in seama cu acele amintiri, atat de placute si totusi atat de dureroase. Si fug de ele pentru ca nu vreau sa rascolesc cenusa care inca mocneste.

Cuvintele, sunt ceea ce ne definesc, cuvintele sunt precum un cutit care are doua taisuri, trebuie doar sa stii pe ce parte sa-l folosesti. Iar cand crezi ca ai prea putine cuvinte de spus e timpul sa pleci.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 85 other followers