Doar vorbe

Era scuza potrivita pentru mine ca sa il caut iar. Noi femeile chiar cautam sa fim mintite, sa credem in ceva in ce nu exista.

Asa ca am sunat, am ascultat, m-am certat cu el. Mereu ziceam ca e doar un cerc vicios si nu se mai termina .

Imi facuse iar promisiuni, as fi vrut sa il cred dar o parte din mine, nu mai credea nimic. Toate orele care le petrecusem pentru examen pot sa zic ca le petrecusem gandindu-ma la el. Si el ma ignora si eu ma gandeam si mai mult asa ca eram iar pe punctul de a renunta la tot, si gand zic ca renunt o fac definitiv  (nu ca nu as mai fi repetat asta de sute de ori).

Stiam ca o sa fac asta, mai aveam atat de putin pana sa scap de examene, atat de aproape unde mi-am propus. Sa ies si sa ma distrez, sigur pe undeva acolo se afla si acel lucru bun pentru mine.

In torace

Ma invarteam in scaunul de birou, repetandu-se melodia in casti si gandurile in capul meu. Foile pentru examen statea pregatite sa fie citite, strigau ca e timpul si o sa imi para rau abaterea mea de la plan.

Nu imi ieseau din cap gesturile, ale lui. Si inocenta cu care am crezut. Nu erau suficente. Telefonul sunase in gol. Pentru mine era a doua greseala, fatala.

Pentru mine promisiunile erau promisiuni, pentru el erau doar cuvinte sa vrajeasca. Mi-am zis la dracu cu el.

Dar nu puteam sa ma desprind de casti si de momentele mele de singuratate, cand mama dormea si eu puteam sa suspin in liniste fara sa ma vada cineva si fara sa aud ca sunt fraiera. Erau destul cuvintele din capul meu care echivalau cu umilinta.

Intrebare fara raspuns

Întrebarea mea se pierduse grațios în spatele secundelor și apoi minutelor care se scurgeau. Era o întrebare tipică a cărui răspuns nu vroia să mai vină . Ajunsesem în punctul în care credeam ca nu mai contează, toate orele scurse în doi, toate minciunile interpretate și vorbe spuse doar să impresioneze. Așa procedam? Rostim cuvinte doar să impresionăm? Chiar nu sunt spuse pentru ca trebuie?

Visez

Pot sa ma gândesc la tine, sa ascult muzica care îmi alimentează într-un procent mic, sentimentele precum un drog, sa visez si sa infirm realitatea. Nu îmi place așa, dar îmi place sa visez si sa îmi trezească fiecare bucățică din mine.

Nu am nevoie de cuvinte acum, tăcerea asta chiar e benefica, e precum răul cu care te obișnuiești.

Nu ma interesează ce e corect si ce nu! Azi visez doar la buzele tale care am vrut sa le sarut din prima zi.

O altă pagină

Mi-am făcut curaj și am zis ce simt. Și nu am  facut-o pentru ca as putea sa obțin ceva ci pentru ca nu mai vroiam sa continui. Flacara ardea Iar el reusise sa o stârnească mai mult și mai subtil.

Și am zis ca plec și acum o fac. E greu când acel ceva care îți ocupa timpul liber acum Îți ocupa si restul de mint. Și exact ca în grey’s anatomy “mi-e teama ca mă îndrăgostesc și ăsta m-ar distruge… altfel nu ar fi dragoste”.

Și nu imi iese din cap ca lui ar putea sa nu îi pese iar mie da.Știu ca nu gresesc, vreau sa plec. Și nu e nimic mai greu sa o faci când îți pasă.

Am gasit

Nu îmi ieșea din cap disprețul cu care tratam o persoana care nu îmi placea, pentru care nu simțeam nimic si aștepta acelaș sentiment care mi-l oferea. In acel moment nu exista nici o curiozitate flamanda care sa ma facă să-l vreau, sa ii cunosc viata, sa nu ma satur de gesturile lui si cuvinte.

Așa ca il lasam, mai repede decât el se putea deștepta la realitate. De fapt il lăsam liber, eu nu il puteam aprecia pe cat el merita dar nici nu se ridica la așteptările mele.

Dar când ajung eu in locul celalat, ma întreb de ce mi se oferă speranțe daca nu primesc ce îmi doresc? De ce primesc unele cuvinte atât de dulci si apoi o mare de tacere?

Cred ca e timpul sa plec iar. Am sa iau cu mine acest sentiment după care râvnesc ca un vulcan. Am găsit ce căutăm si nu am putut să-l am, ceea ce ma făcea sa mi-l doresc si mai mult. Dar eu plec pentru ca nu suport sa stiu ca si el are acelaș dispreț pe care il am eu fata de aceia care nu mi se ridica așteptărilor.

Cuvinte

Cuvintele ar fi trebuit sa insemne totul? Sa aline, să încălzească? Cred ca pot fi si paie care sa aprindă focul.

Uneori regret cuvintele, pentru ca ele nu sunt înțelese, pentru ca oamenilor nu le pasa. Nu știm nici macar noi cat de indiferenți suntem, cat cântăresc ele.

Cel mai ciudat in traseul cuvintelor este atunci când mi-aș dori sa le retrag. Da. Si asta pentru ca urăsc sa le zic când îmi e dor si sa le pierd dintr-o tacere sumbra.

Imi ardeau obrajii când mi-am dat seama cat de dor îmi era si cat de rău îmi paruse ca am zis-o. Îmi era dor de acel nimic care il aveam. 

Dar cuvintele se pierdusera, fara efect pentru a nu stiu cata oara. Era începutul sfarsitului.

Putine cuvinte

M-am hotarat sa pun stop oamenilor care ma dezamagesc pentru ca m-am saturat ca dupa ce ei pleaca eu sa ma adun si sa ma ridic, sa inlatur toate intrebarile si tot gustul amar. Si m-am saturat ca roata sa se invarte, sa dau si sa ofer treptat incredere si oamenii sa se joace cu ea.

Nu mai vreau sa ma intreb de ce si nici nu vreau sa mai aflu raspunsul. Sunt dezamagita de oameni. Sa plece ca nu am nevoie de ei.

Relatia perfecta

În colt îmi scria planificare  călătorie.  Mă gândeam ca toată viața noastră e o călătorie.  Îmi veneau în minte iar și iar cuvintele Andreei,  care îmi zicea ca relația ei e mai mult o relație de supraviețuire.  Exista dragoste dar viața nu te lasă să o savurezi. Și citeam și cercetam și mă miram, întrebăm cum relațiile chiar sunt perfecte doar în cărți,  filme și Facebook?

Și nu mi-a murit niciodată speranța ăsta chiar dacă a murit o bucățică din mine mereu.

Nu am putut sa mă apuc de citit și mă simt anesteziata . Nu puteam sa accept  ca aceasta carte arata adevărată fata a relațiilor.  Și as plânge de durere și de frica ca as rămâne sigura. 

Viața e prea grea sa fim singuri.

Sper prea multe?

Si nu vreau sa-mi umplu gandul cu tine, nici nu privirea ta. Si nu vreau sa cad iar, sa stiu ca totul a fost un joc. Si citez de pe facebook “ Cel mai laș bărbat este acela care trezește sentimente de iubire într-o femeie pe care nu are nici cea mai mică intenție să o iubească “

Orice femeie isi doreste ca sa aibe un barbat, nu numai sa o iubeasca, sa vina zilnic cu zambetul pe buze si sa o sarute la infinit. Si noaptea in pat sa o sarute incet, sa o tina in brate pana dimineata. Sa-si ascunda nasul in parul ei, sa se plimbe cu mainile prin el.

Visez. Mi-as dori sa ma lasi sa visez si sa nu ma trezesti si te rog sa nu ma ranesti daca o faci.

Te ador cand ma provoci si te-as ciufuli si ti-as fura pupici mereu cand ai incerca sa ma enervezi. Te-as privi continu si nu m-as satura. Si sper sa nu regret totul iar si iar sa-mi doresc sa uit repede tot. Si sper sa nu se piarda totul pe drumul asta lung.