Tags

, , ,

Nici macar zgomotul din surdina a ploii nu mai era in stare sa ma trezeasca nici lumina care vroiam sa o fugaresc si sa o bat ca-mi deranjeaza somnul placut de dimineata. Da, in sfarsit avea sa fie o dimineata perfecta in care am sa dorm si am sa ma rasfat in pat fara ca sa ma deranjeaze ceva si fara sa stiu ca azi ar trebui sa plec undeva.
Dar uneori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca pe la 7 dimineata, pisoiul meu drag Tomi, care imi vine sa-l strang in brate de drag pana la ultimul rasuflu s-a gandit ca ar fi bine sa-mi faca curat pe birou asa ca tot ce era pe masa a dat cu labuta jos si le-a agitat bucuros pe parchet.
Imi imagineam momentul cand obiectivul camerei era focalizat spre geam si brusc o pisica era aruncata. Nu eram chiar cea mai fioroasa asa ca dupa nenumaratele mele incercari de-al goni si a readormi m-am dat batuta.
Mi-am pastrat in schimb gustul dulce de a ma relaxa, asculta muzica si a visa cu ochii deschisi la plimbari si mai putin la baieti caci mi se ridica sangele la nivelul capului amintindu-mi toate discutiile din ultimile zile ca barbatul vs femeia si invers.
Mi-am terminat de vazut filmul “hotul de carti”, care mi-a placut foarte mult si imi doresc sa citesc si cartea chiar daca as stii ca poate e mai trista si m-ar face sa-mi rostogolesc lacrimile siroaie pe obraji. Cautam acel gand si aceea confirmare ca undeva acolo exista si oameni speciali, a carui simplitate impresioneaza, care iubirea e mai importanta decat orice lucru nesemnificativ. Si da, inca am nevoie de confirmare ca oamenii chiar daca ajung la un anumit punct in care se obisnuiesc unu cu celalat iar gesturile afectoase sunt mai putine, in suflet sa pastreze acele sentimente pure, inocente de copil. Sa stiu ca unu fara celalat ar fi un dezastru, o epava si ca lacrimile nu ar fi suficent ca sa arate durerea din suflet.
Iar pana am sa ajung in acest punct, totul sunt detalii si locuri de umplut.