In timp ce faceam putina gimnastica acasa am observat ca una din bratarile mele ii lipsea ceva, era bratara primita de martisor si avea o potcoava cu un trifoi mic. Fusese singura primita care mi-a placut mult si atunci mi-am dat seama ca toate lucrurile care mi-au placut foarte mult le-am pierdut. Imi veneau atatea in minte si incercam sa nu fiu suparata ca am pierdut medalionul mic care imi incantase cateva secunde din viata. Norocul meu a fost ca am gasit-o pierduta prin casa.
Dar situatia asta m-a facut sa ma gandesc la cate lucruri am tot pierdut sau mi-au placut atat de mult ca le-am daruit altuia doar ca in sufletul meu sa se pastreze vie aceea placere de care nu ma saturasem. Si nu puteam sa nu remarc si toate situatiile stangace in care ma aflasem si nu una iar eu nu par genul care zace atata stangacie in mine si totusi exista.
Din categoria lucrurilor pierdute : intr-o zi de vara eram in statia de autobuz de la Auchan Titan, ghinionul meu a facut ca in aceea perioada sa fiu obisnuita sa am cu mine doar geanta si nimic alceva. Mi-am lasat geaca pe banca si am uitat-o acolo. Ghinionul a facut ca in 10 minute de la plecare geaca mea disparuse. Si tot din graba si neatentie mi-am pierdut o pereche de manusi primita cadou in iarna aceasta.
Si nu ar fi prima data cand uit ceva prin anumite locuri, cred ca asta se trage de cand eram mica. Primisem de ziua mea o geanta gri-argintie foarte pufoasa. Eram inebunita dupa ea si eram tare mandra de ea. Asa ca in prima zi cand am purat-o am uitat-o in maxi taxi. Cred ca atunci a fost prima data cand am uitat ceva si se pare ca s-a transmis mai departe .
De-al lungul a 3 ani de cand lucrez, mi-am uitat pixuri, penare, geaca, fulare (astea sunt putinele recuperate) dar alte sunt si pierdute. Nu ar trebui sa-mi para rau dar nu pot sa nu ma amuz la cat de stangace sunt.
Si nu ar fi suficent, atunci cand zic sa nu fac ceva gresit atunci imi iese gresit, asa mi s-a intamplat pe la 16 ani cand lucram la un restaurant si participam la nunti . Am vrut sa iau ceva de pe masa nasei si in gand am zis sper sa nu daram paharul dar nu era chiar ceva ce ma gandeam ca as putea sa fac. Asa ca din greseala am dat cu mana peste paharul cu vin, s-a varsat si a ajuns pe rochia nasei. Toate scuzele mele din lume nu ar fi putut sa ma fereasca de ochii ei care daca ar fi putut m-ar fi rupt in bucati in aceea clipa.
Iar cazaturile cand nu ma astept mai putin sunt la ordinea zilei, sau cuvintele nevinovate scoase pe gura ajung sa sune ca dracu.
Dar voi? Cat de stangaci sunteti?