As fi vrut sa stii ce e in capul meu si doamne cate sunt… As fi vrut ca tu sa fi refugiul meu si sa ma cuibaresc mereu la pieptul tau, sa simt ca langa tine toate dispar, ca sunt doar niste vise. Si as fi vrut atatea impreuna dar cand ma uit la tine, nu le vad, imi lipsesc. As vrea de atatea ori sa iau telefonul in mana si sa te sun, dar tu nu poti sa vorbesti. Asa ca eu raman singura si vorbesc, ma macin. E greu si ciudat sa te zbati singur si pentru toate nimicurile cum o fac eu.

Si nu esti tu de vina. As vrea sa vorbim, sa fi aceea alinare care o caut, dar tu esti stana de piatra cand eu iti vorbesc. Dupa iti zic ca esti Tomi cu care vorbesc si ma aude dar nu raspunde, pentru ca e un biet animal.

De ce simt ca nu merge? Ma intreb de ce? Acu de ce ma lasi sa-mi fie dor de tine? Si de ce tot timpul asta dintre noi doi face ca sa nu fim impreuna?  Cica sa iubesti, sa treci prin greutati impreuna, sa plangi de dor. Abureli.

Poate o sa am curaj sa-ti zic ce vad eu acum si sa ma certi ca eu nu vad cum vezi tu lucrurile, sa-mi reprosezi ca mi-ai dat toata dragostea ta si nu am vazut-o…