Mereu am zis ca vreau sa plec cu amintiri frumoase chiar daca unele dor. Si asa am facut. Am luat tot ce mi-a oferit un om mai frumos. Am imbratisat toate amintirile, le-am adunat, am vrut sa le uit  si in final am plans.

Am incercat sa nu fiu eu, nici tipicara, sa procedez cum “femeile o fac”. Am vrut sa fiu sincera  sa stiu exact, fara ocolisuri,  fara sa privesc in vag si atunci am primit mai putin iar dezamagirea a fost pe masura.

Cate lucruri am pierdut, din teama de a nu pierde”

Am impresia ca fiecare drum al meu este precum ploile de vara, cand siroaiele de apa isi faceau drum pe geam si brusc se unea cu o alta picatura si apoi se pierdea. Ori ajungea la capat de drum. Asa au fost si relatiile mele. Adoram sa vad picatura care strabatea tot geamu de la un capat la altu, pentru mine ea era castigatoarea. Si eu erau atatea… Da! exista atatea cupluri castigatoare, le citesti miile de zambete, saruturi, impratisari.

Dar in final, toate ajung la capat de drum, drumurile care s-au unit si se pierd, iar altele le vor lua locul.