Ma rascolise si ardea ceva, undeva acolo desi ignoram semnele. Ma tot gandeam.  As fi retrait din nou, dar incetasem de mult sa regret anumite lucruri facute in trecut. Am invatat sa merg mai departe si sa nu regret ce lasam in urma. Nu regret nici acum desi in capul meu ceva imi spunea ca imi lipseste ceva. Cred ca doar pentru ca omul tanjeste prea mult dupa acel ceva ce nu are.

Imi rasuneau in minte gandurile, parca se loveau intr-un peret ce transmitea un ecou, iar si iar. Da, e cel mai greu sa recunosti adevarul despre tine. Tanjesc dupa ce au altii, tanjesc dupa o persoana care sa-mi umple golul ce a ramas. Tanjesc dupa multa nebunie atunci cand am cel mai mult nevoie de ea. Si ar fi acum!

Dar nu apare nimic. Si nu e nimeni. E greu sa fi acolo si sa nu fie nimeni cu tine.