Am lasat atatea in urma, amintiri, persoane, gesturi. Le-am dat uitarii, prea putin mai conteaza in prezent, le-am trecut in foaie, le-am lasat ceva din mine si am mers mai departe. Am mai rupt o bucatica, am mai consumat energie si suflet. Dar azi sunt fericita, nu trebuie intodeauna sa se fi intamplat ceva in viata ta sa fi asa, ci poate doar sa se fi terminat.

Acum totul e doar o pagina prafuita din cartea care au inceput sa-i ingalbeneasca foile.

Azi totul este numai despre mine si despre ceea ce unii dintre noi uitam, traim si pierdem pe drum acele clipe.

Mi-am dat seama ca in spatele a ceea ce facem zilinic am pierdut atatea, esentialul vietii, fericirea. Am vazut un film, care mi-a adus aminte cate lucruri marunte s-au intamplat candva, poate le credeam prostesti, copilarii.

As minti daca as zice ca eu nu m-am strecurat afara seara, doar sa mai cersesc cateva sarutari dulci, cuvinte si atingeri. Asa incepea fericirea, era inocenta, era pura. Nu vroiam mai mult, nu intervenea acea dorinta a oamenilor mari. Mi-e dor sa mai fiu acea pustoaica inocenta cautand saruturi, tresarind la un prim sarut si apoi primul dupa revedere si inca unu in care parca se topea totul langa tine.

Poate ca unii simteau ca totul din jur prindea culoare, ca in sfarsit observau si alte detalii din drumul lor zilnic, ca lucurile marunte isi aveau rostul. Eu in momentul ala, simteam ca nu mai conteaza nimic, iar tot ce faceam se invartea in jurul unui el, care era perfect, era ca printul care toate fetele inocente il visau. Eu inca mai cred in el.