Tags

,

Imi rasunau in minte acele cuvinte, ca un ecou, ca o banda stricata, ca o piesa blocata pe repeat.

Eram singura, chiar atat de singura pe cat nu credeam vreodata ca am sa fiu. Imi veneau in minte doar pasi urmati spre greseala, sau spre greseli. Chiar daca ziceam in gandul meu la infinit “da-l dreacu” si nu puteam sa nu-i atribui aceste cuvinte care sincer mi se par amuzante, tinand cont ca m-am distrat. Ma deranjau greselile facute cu alte persoane, greselile care ma framantau pentru ca atunci nu mi-am dat seama de ele si acum cand le vad, mi-as lua mainile de par.

Vreau sa incep cu inceputul si sa fie doar o pagina scrisa si nici macar un capitol dintr-o carte.

Ma intalnisem cu Andreea, seara cand iesea de la munca sa-i duc ceva. Nu imi aduc aminte ce, stiu ca eu purtam cu mine un bagaj disperat caruia vroiam sa-l arunc si nu unul fizic. Acum ca l-am aruncat as vrea sa-l iau inapoi, dar eu sunt genul de om care incerc sa nu regret niciodata ce am facut, dar astazi sunt plina de regrete.

Imi placea ca era cald afara iar ea ma tinuse de vorba tot drumul. Imi povestea de acel tip pe care l-am cunoscut si eu acum cativa ani si ar fi trebuit sa-l las acolo, doar in amintiri. Dar eu nu, am vrut sa-l readuc in prezent desi ea imi zicea ca nu este bine ce fac.

Ma avertizat si ce fel de om este, asa ca am stiut de cine ma leg. Nu am pus sentimente in asa fel incat eu sa jelesc acum dupa el, dar in sufletul meu exista un “of” care nu imi da pace.

S-a sfarsit treaba la fel de repede pe cat a inceput cu el, amintirile frumoase am sa le iau cu mine, tot ceea e urat legat despre un om, il las in urma. M-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa tin aproape tot ce e mai bun si sa dau cu sutul persoanelor care nu merita mentionate. I-am zis ei mereu, ca invat din greseli, ca pana nu ma dau cu capu de pereti nu am sa inteleg si am extras si o invatatura de aici.

Cu ce m-am ales eu dupa toata tarabatura asta care am mentionat-o intr-un post anterior ca nu isi avea rostul? M-am ales cu un chef nebun sa ma distrez, sa ies oriunde pot, cu cine pot si sa ma simt bine. Restul nu mai conteaza. Iar al doilea lucru pe care l-am invatat si m-am tot lovit de el, este ca oamenilor nu este bine sa le permiti mai mult decat trebuie. Eu incercand sa fiu prietenoasa si sociabila m-am ales cu niste cuvinte grele si niste gesturi care se intindeau mai mult decat era lungimea covorului. Asa ca astazi, mi-am cautat optimisul in mine si am zis “delete” cu aceste persoane din viata mea. Am sa-mi repar o singura greseala din trecut, incercand sa o readuc in prezent.

Asa ca sfatul meu, trecutul, este trecut. Iar o persoana cu care am avut o relatie in trecut si nu a mers, este capitol incheiat, nu mai reinviu trecutul.