Ma invart in jurul cuvintelor casatorie, timp liber. Diferite nu ?

Sunt invidioasa pentru ca imi doresc si eu o relatie ca toti oamenii normali, in schimb dau decat de oameni care joaca teatru pentru cateva minute, sau zile, ei joaca rolul pe care eu il am. E greu tare sa fi normal? E mai usor sa fi unul din acei oameni buni de nimic?

Da sunt suparata inca, pentru ca nu mi-am spus acel of cand a trebuit iar acum e doar o idee fixata in minte, nu exista aceste sentimente. Nu m-as vedea aruncata in bratele lui, el zicandu-mi ceea ce eu vreau sa aud, nu ar mai fi o placere sa-i fur pupici sau orice dulcegarie de genul asta. Ar fi doar orgoliu meu ranit, care acum cauta alintare sau razbunare. Si e greu sa-ti tii orgoliu in frau cand cauta razbunare. E greu sa-ti distragi atentia de la obsesiile lui.

Asa ca degeaba m-am chinui sa invat toata ziua ca am impresia ca nu s-a lipit nimic de mine iar acum ma tortureaza cu melodii si putin somn. Ca de fiecare data, ma face sa dorm tarziu ca a doua zi oboseala sa nu ma mai lase sa ma gandesc.

Dar acum, mai mult ca niciodata imi doresc sa rad si sa am o companie langa mine.

Si imi repet mereu ca atunci cand imi doresc asa mult ceva, nu primesc, pentru ca disperarea atrage energia negativa. Aici sunt eu fiind superstitioasa.