Eram beata! Nu mancasem, desi mi se parea incredibil, chiar uitasem sa manac. Eram entuziasmata ca m-am tuns si imi placea foarte mult apoi am plecat spre refugiu meu care era de mult fara folos: munca.

Asa ca aruncand cuvintele care trebuiau sa-si faca efectul, sau poate ca nu , am zis ca un pic de vin nu strica. Si cea mai buna combinatie a mea era sa nu manac, sa beau vin si sa ma gandesc ca orice ar fi el e un altu din multimea care nu iese in evidenta cu nimic. Asa ca i-am zis foarte clar, ca doar nu era sa recunoasca ca ma evita si el m-a aburit in timp ce eu eram prea plicitista de abureli.

Am raspuns sec. Nu ma pricep la asta, mie imi plac vorbele grele, asa ca raspunsul meu sec a fost fara sa ma caracterizeze. Am adunat parerile celor dragi mie legat de ce ar trebui sa fac si am actionat. Recunosc ca imi placea cand zicea colega mea ca mai bine ii ziceam verde in fata tot (si nu ma refer la ceea ce eu deja stiam ca zisese si trebuia sa-mi tin gura inchisa) ci la acele faza care ma deranjeaza.

Dar a contat prea putin ce am zis, sunt sigura ca nu i pasa si eu imi consum cuvintele si energia pentru o ceapa degearata.

Si nu am sa renunt la cuvinte, caci ele sunt o parte din mine, dar am sa recunosc clar, acum nu suport sa fiu sigura si imi doresc mult sa inceapa iar facultatea, sa caut si acolo un refugiu si companie.