Nu vroiam sa stiu nimic, am intors capul de la telefonul lui si am plecat. Vroiam sa plec de tot si atunci am vrut sa-i dau mesaj prietenei mele sa-i zic. Ea avea sa ma inteleaga si sa-mi zica “eu ti-am zis” . Nu vroiam sa aud asta si m-am facut ca nu am vazut nimic la fel si a doua oara.

Iar pe drum cuvintele mele erau tot mai putine, ma tot gandeam cum am plecat, ma gandeam si incercam sa ma mint ca nu aceea era realitatea. Mi s-au inrosit obrajii si incercam sa ma gandesc tot mai putin ca sa nu observe asta. Imi zambea si oferea gingasi pupici care ii doream nerabdatoare ca un copil, dar atunci imi era indiferent. Imi parea bine ca plecasem. Stiam ca acolo nu era locul meu, nici la el in suflet nici in masina.