lady_in_red-1526126Acumulase energie, dorinte, sperante si multe vise. In ochii ei verzi,se dasfasura un film inocent ce era comupus din multe vise iar timpul liber de cele mai multe ori il pierdea printre pagini vechi, dar nu incetase sa viseze ca avea ca intr-o zi sa spuna atat de multe incat o carte i s-ar parea prea mica.
Nu vroia ca povestea ei sa inceapa cu a fost odata, ea stia precis fiecare data, ora si chiar intuia si minutul. Mintea ei era o intreaga bibloteca iar cartile pentru ea repezenta un sediu de refugiu mai ales in zilele calduroase de vara, cand era prea putin interesata sa bata mingea cu ceilalti copii. Si totusi ea avea doar 10 ani, dar in mintea ei, se considera deja o femeie, prefera sa ascunda papusile in cosul de rufe iar cartile sa le tina sub perna.
Nu era trista de lipsurile pe care ea le avea in acei ani fragezi de viata. Pentru ea visele si cartile tineau locului unei bucati de ciocolata care toti copii o primeau bucurosi si nu puteai sa nu vezi in ochii lor blanzi bucuria.
Si uite asa ani trecusera, ajunsese un pui de om care nu cunoscuse nici macar un strop din aceasta mare lume de amgire.
La 16 ani scrisese prima ei pagina intr-un jurnal pe care-l ascundea in spatele sifonierului lipit de perete. Nu invatase sa-si exprime sentimentele si nu avea nici o prietena cu care-si impartaseasca visele sau sperantele.
In prima zi de scoala de la liceu, desi ii era frica de necunoscut, ochii i se clatinasera asupra unui baiat ce socializa cu celalate fete de langa el. In jurnal scrisese:
Eram dezorientata pe holurile lungi si largi de liceu, nu imi imaginam ca va fi diferit de scoala generala. Nu imi imaginasem cum aveau sa fie orele si mai ales pauzele, dar mi-am putut imagina ca acolo printre toti acei adolescenti am sa-mi gasesc si eu o prietena.
M-am indreptat catre sala unde fusesem indrumata ca trebuie sa ajung. M-am asezat spre fereastra si asteptam ca doamna dirigina sa soseasca. Aveam cu mine aceasi carte care ma facea sa visez si nici dupa atatea ori de cand am citit-o nu ma saturam sa o recitesc.
Mi-am ridicat ochii pret de cateva secunde sa cercetez holul in care se vorbea mai rau ca la piata. Am remarcat ca un baiat ma privea insistent. Avea ochii albastri si era saten. Nu imi gasesc cuvintele sa ii descriu trasaturile dar stiu sigur ca am simtit un gol un stomac. Sa fi fost acela care l-am regasit in toate romanele acelea de iubire? Stiu sigur ca in momentul acela m-am simtit descoperita, caci ramasesem uimita de privirea lui care am crezut ca mi-a patruns pana in suflet si vazuse tot. M-am cutremurat, era o placere care niciodata nu am mai simtit-o si pret de zeci de secunde m-am holbat pur si simplu la el. Cred ca fusese reciproc.
Nu vreau sa o recunosc in sinea mea, dar m-am indragostit.
Asa ca zilele care au tot urmat la liceu m-au facut curioasa desi nu eram prea curajoasa. Ma asezam pe hol sprijinindu-mi genunchii la piept si cartea in brate, multumindu-ma doar privindu-l.
Nu trecuse mult timp pana sa intru in vorba cu el, mai degraba el cu mine. Nu imi tineam respiratia dar stiu sigur ca ii adulmecam parfumul si oriunde ma duceam aveam impresia ca el este acolo.
Totul fusesera doar niste schimburi de vorbe care in sinea mea reperezentau nota maxima din catalog.
Dar ieri mi-a zis ca ar fi vrut sa vorbim, doar noi doi dupa ce aveam sa ne terminam treburile. Desi nu mi-am aratat entuziasmul, inima batea ca o nebuna de placere si bucurie. Mai tarziu mi-am dat seama caci sperantele mele in acele cateva vorbe se spulberasera. El plecase si eu ramasesem curioasa, ce vroia sa-mi spuna?

Si-a aruncat toate cartile si a rupt-o pe cea cu “Mandrie si prejudecata” cand si-a dat seama ca el deja isi vanduse sufletul diavolului si prefera sa spuna vorbe dulci mai multor fete. Un ghem de spini ii inconjurase inima si plansese pe paginile rupte din carte. Regreta ca singura carte care-i furase atatea minute o rupsese, doar pentru ca el nu era imaginea care si-a tiparit-o in minte.
Ar fi vrut atunci sa poata rupe si inima ca pe acea bucata de hartie. Iar zilele de la liceu le petrecea departe de ochii lui desi nu s-ar fi saturat nici dupa ani sa-i tot priveasca.
Era rece fata de el desi isi imagina ca el va fugi in bratele ei si va plange marturisand ca ea era perfecta pentru el.