207371_517403204970122_1250712849_nm

E frig si eu vreau sa stau zgribulita cu o cana de ceai cald, sa nu gasesc nimic mai placut in a sta sub plapuma si ascultand melodiile lui Voltaj, care nu ma satur sa le ascult si nu or sa-mi iasa niciodata din inima. Dar eu doar stau si ascult melancolica Voltaj si nu cu o cana de ceai ci cu una de suc de portocale. Astept nerabdatoare sa aud ca a mai trecut inca un examen ca l-am promovat si sa ma apuc iar de foile ce compun haosul din mine.

Profesorul meu de istorie din liceu zicea, ca felul in care scriem ne caracterizeaza, mentionand ca cel ce scrie dezordonat asa e si in viata reala. Daca m-as caracteriza pe mine as putea sa spun ca sunt undeva la mijloc.

Si chiar si asa e viata mea, dezordonata. Nu doar foile fizice imprastiate compun acel haos, ci fiecare particica din mine, ce isi doreste uneori mai mult si totusi nu a reusit sa termine nimic. Si nu ma mai consider o pesimista, mai repede realista, caci vad ce pot face in viitor, estimez unde e esecul si unde e norocul. Dar acum asteptand nerabdatoare pot spune, ca norocul va sta in acele cateva minute ce vor umple un gol din suflet, ori de fericire ori de tristete.