Tags

, ,

“Nu cred ca iubim o singura data in viata, desi mi-as dori nebuneste sa fie asa. Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea. Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc, mai vii, mai acute, mai pline de tipat dulce si de dor. Si stiu ca exista vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodata.”  ( Alice Nastase )

Sa fi melancolic atunci cand soarele chiar bate in geam, unele fapte prind contur si culoare inseamna sa simti acel ceva cand lipseste. Poti sa-l asociezi cu lipsa sarii in mancare, sau poate chiar lipsa soarelui cand ai cel mai mult nevoie.

Iar uneori toate astea par a fi povesti in fata altor probleme, pare a fi o prostie nascocita din prea mult timp liber. Cum sa-i zic acum iubirii ca e o tampita nascocita din plictiseala? Sa uite de mine caci nu am timp pentru ea si totusi sa mint, caci tanjesc si suspin pe nestiute.

E absurd acel eu care zace in mine, se preface si se contrazice. Dar toate astea sunt din lipsa unui element cheie.

Ceea ce mi-a placut ca citat pe langa cel de sus a fost:

“Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!”

Si imi e dor sa citesc carti de dragoste in care iubirea pare un lucru imposibil si alte ori atat de usor. Cu cata usurinta se scriu in carti, azi l-a intalnit si maine s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti.