Chiar daca apa e limpede in spatele ei se ascunde presiunea cu care va avea sa tasneasca apa, sa se imprastie, sa stropeasca de parca ar vrea sa ucida. Si e atat de perfecta caci ma sperie si totusi ma intristeaza. Lumina ei de toamna imi aduce aminte de sarutari si parca griji. E atat de placut sa simti compania cuiva, parca uneori uit cum este.

Imi lipseste ceva, simt ca nu e perfect desi e liniste. As arunca toate zdrentele de cuvinte si toate faptele, as sterge din peisaj atatea fapte.

E greu sa mergi mai departe cand cineva se atarna de tine, te impiedica si iti aduce aminte de tot ce a fost mai rau in viata.