Tags

,

Stau si ma gandesc daca ar trebui sa regret acel moment care m-a facut sa fiu mandra de mine ca vreau mai mult de la mine, sa fiu mandra ca am luptat ca azi sa am unele lucruri care uneori stau si ma gandesc ca as fi fost probabil mai fericita daca nu le aveam. Nu intr-un sens rau, dar daca nu exista in viata mea acel nesfarsit si inca este prezent, sentimentul care pe toti ne seaca in cele mai frumoase momente sau chiar importante: STRESUL.

Nu ar trebui sa ignoram acest cumplit factor care a dus la atatea vesti triste. Si a inceput cand am ales sa fac o facultate grea, sa fac fata unui serviciu stresat si unei facultati grele. M-am stresat pentru unele examene atat de tare ca nu am sa uit niciodata sentimentul care l-am avut cand am dat colocviu la fiziologie. Venise profesorul langa mine si imi pusese o intrebare care eu raspunsesem in scris dar nu intelesesem si imi amortisera pur si simplu obrajii de atata stres si simteam tot sangele cum pulsa in tot corpul. Avem atatea emotii si invatasem asa de mult si nu vroiam sa fiu printre cei care pica, vroiam sa fiu printre putinii care sa promoveze. Aproape ca mi se facuse rau de emotii, de stres si panica. Simteam ca inima pulseaza ca nebuna si nu se mai opreste si nu odata si de multe ori iar stresul era mereu permanent. Stiam ca nu e bine si totusi nu am reusit sa-l alung.

Acum am descoperit ca el este unul din factorii care a dus la problemele mele de sanatate si ma gandesc cum sa le tratez si cum ar trebui sa inteleg, sau sa trec peste? Recunosc ca si paranoia mea m-a adus undeva aici, dar refuz sa nu stiu adevarul despre mine, caci doctorii se uita dau din cap si incep sa-ti scriu reteta si tie nu iti zice nimic.

Astazi pentru mine a fost confirmarea a ceea ce banuiam si adun puterea sa incep sa-mi schimb viata. Sa-mi schimb stilul de viata, de mancat si de gandit. Greu sa le faci pe toate asa brusc nu?