Tags

Caut un strop de soare in necunoscutul drum pe care il strabat. Vreau sa nu imi pese ca trece timpul, ca se scurt atatea minute pretioase in care as putea sa invat pentru urmatorul examen, minute care le-ar cere alte lucruri mai importante. De fapt, ma contrazic singura, nu exista alte lucruri mai importante decat eu.

M-am hotarat sa-mi dedic putinul timp mie, placerii de a scrie in multele minute de nebunie crunta.

Nu cer mult de la aceste minute, cer ca necunoscutul sa ramana ascuns, sa-mi ofere doza de placere care nu o mai gasesc, vreau sa ma lase sa ma rup de realitate, nu sa ma trezeasca.

Necunoscutul meu sa fie mai putin egoist decat mine, sa nu se infierbante in nestiinta de cauza, sa nu vrea mai mult decat eu as vrea sa-i ofer.  E precum apa, lumina, aerul, sa o primesti in doze si sa nu abuzezi, sa nu ceri mai mult.
Sa ma lase sa simt, sa simt ce mi-e asa drag. Sa nu ma trezeasca la realitatea care ne spulbera pe toti.

Necunoscutul e placut.