Tags

Tanjim dupa lucruri imposibile iar apoi dam vina pe ele pentru ceea ce ni se intampla, dar vinovatul care este?

Eu sau el?

De ce in viata noastra totul graviteaza in jur unui el?

Imi incepusem ca de obicei notitele cu intrebarile care ma macinau, nu am mai avut rabdare sa fac un cuprins cum nu am mai avut rabdare nici sa se raceasca ceaiul si m-am fript.  Desi melodia de pe fundal suna pentru a nu stiu cata oara si imi placea si nu numai mie ci si mamei, dar pe mine ma rodeau intrebarile la care vroiam sa aflu raspunsuri. Dar raspunsurile din partea lui nu veneau. Ma gandeam cum am putut sa accept un taran, cum am putut sa-mi placa unu, cand nu a avut nici un pic de demnitate, sa nu mai zic curaj ca ma simt cu musca pe caciula?

Regret ca acum sterg acel lucru frumos care mi l-a lasat in trecerea lui, dau tabloul jos si asez unul nou in cui. Un tablou care il urasc si ma face sa-l urasc si pe el. Si da stiu ca nu o sa vreau sa-l mai vad intamplator la facultate pentru ca stiu ca am sa-mi amintesc cat de nesimtit a fost si cat de mult mi-a placut pana la punctul unde mi-a aratat ca de fapt el nu e ce am vazut eu.

Nu trebuie niciodata sa las sentimentele bune sa le ierte pe alea rele, precum datul unei palme, a facut-o o data o s-o faca si a doua oara. Nu am sa-mi mai las sentimentele sa ma domine si as vrea ca un lucru neinsemnat ca el sa nu mai fie ceva dupa care sa tanjesc si imi doresc ca totul sa fie un capriciu al meu.