Tags

tacere-22_52d451c14a3966
Oamenii chiar pretind sa fie ceva ce nu sunt, cauta sa faca impresie buna. Unii chiar o neaga cu vehementa si altii cauta sa nu faca impresie buna ci una rea. Cea mai tare poanta auzita a fost ca nu vrea sa faca impresie buna doar pentru ca nu vrea sa fie luata de proasta, iar unu zicea ca nu vroia sa faca impresie ca nu-l intereseaza si de fapt chiar vroaia sa faca impresie afirmand unele lucruri de care nu era capabil sa le faca.

In judecata mea, ma gandesc oare eu cat de des gresesc, cat de des sunt laşă si nu sunt in stare sa zic adevarul?

Sunt sigura de oamenii care zic ca nu vor sa faca impresie ca sunt total invers si mai ales cand zic ca sunt sinceri si chiar nu sunt.
Ma atarnam de o farama de ceva si nu intelegeam de ce? De ce ?

Nu am cautat raspunsul, pur si simplu a venit, a venit insotit de mai multe replici.

Mi-am dat seama ca am gresit si ca nu mai sunt eu, ca am inceput sa ma pierd cu firea, ca incapacitatea mea de a ma cotrola m-au dus la disperare, ca am ajuns sa vorbesc toate rahaturile cu oricine doar pentru ca vreau sa vorbesc si pentru ca nu exista stapanirea de sine.

Am ajuns sa ma stresez din orice, am ajuns sa-mi para rau si cand nu ar trebui sa-mi para. Uneori sa vreau sa plang cand nu e bine, cand ceva ma streseaza si sa disper, sa vreau sa se opreasca totul ca si cand as opri un film a carui continuitate nu vreau sa o mai vad.
Ce e in neregula? De ce am atatea ganduri fara rost? De ce nu tac?