Tags

Ii ceream insistent sa ma lase sa plec, ma faceam ca nu aud ce imi zicea si de fiecare data ii cedam insistentelor. Nu puteai sa-i zici inimii sa se opreasca cand a luat-o razna.
M-am facut ca am treaba, m-am facut ca il ignor si ca nu astept la fiecare oprire de metrou in statie sa-l vad si tresaream cand credeam ca-l vad. In timp ce mergeam spre facultate stiam ca puteam sa dau de el sau nu.
Mi-am smuls sperante din radacini si au continuat sa creasca din nimic ca niste buruieni.
Nu am mai vorbit cu el, am incetat sa fac simpla conversatie sa vad daca are rost si desi am vazut ca nu are, tot traiesc cu o speranta. Mi se pare ca insist, mi se pare ca totul e doar un moft.
Si nu, nu am sa las vreo ocazie sa-i zic ca sunt dezamagita de el, ca-l credeam altfel si eu vazusem alceva in el de care ma indragostisem iar acum nu facuse decat sa imi arate alta parte. Eu vreau sa o vad pe cea de care ma indragostisem.
Ce prostie.