Raze jucause imi patrusesera in camera in timp ce sorbeam cu nebunie planul distrugerii sperantelor, in timp ce imi dadeam seama ca am fost o prostuta. Desi nu am avut incredere, am lasat sa mi se dovedeasca ce se poate, dar am primit in schimb doar iluzii, bune de aruncat la gunoi.
Astazi le sterg, azi las dezamagirea sa fie singurul motiv pentru care plec, azi plec cu tot cu gandurile mele. Nu asteptam decat sinceritate sub orice forma. Dar am inteles mai greu, erau ascunse in sperantele care le trimitea.
Nu vreau sa-l mai vad, nu vreau sa mai zic nimic, vreau sa fie tacere, vreau sa alung gandul ca a fost un prefacut si toate cuvintele lui erau publicitate. Nu te lauzi ci o dovedesti.
Azi plec, las in atmosfera imaginatia unei posibile sperante, create din nimic.