Tremuram si imi puneam atatea intrebari ca nu stiam ce fac. Eram ametita, beata de indragostita si imi placea, era precum un drog, eram dependenta, era prea mult, am primit prea mult de odata. Ma gandeam daca nu vorbisem prea mult, sau daca nu era acelas sentiment ca al meu? De ce era asa frumos, ca visele frumoase se spulbera intr-un fel trist. Daca o sa fiu dezamagita? Poate imi puneam prea multe sperante.
Era asa romantic, lumina pal, langa brad si cu o lumanare in fata, avand discutii atat de lungi si interesante, ca-mi venea sa manac din el, nu vroiam sa plece.
Erau fluturasi in stomac si imi ardeau obrajii. As fi vrut sa stie asta, dar imi era frica sa o zic.
A fost un pas mic, de la el cand eu deja fugeam ca o pisicuta, spunea lucrurilor oarecum pe nume, era ce vroiam sa aud. Tremur si emotiile sunt puternice. Il vreau in viata mea!