Tremura in umbra amintirilor, isi revasise parul in cele 5 minute in care astepta. Tigara ce ardea si fumul ce o invaluia nu o mai linistea, statea melancolica in bataile slabe ale unei nopti de iarna in care ninsorea nu avea sa cedeze jocului.
Privea tot filmul in fata fulgilor ce se grabeau sa cada, nu stia unde se afla, agonise minute in sir in intuneric, oprindu-se in fata unei banci, acoperite de zapada. Stralucea, fara pic de urma si continua sa-i acopere verdele murdar cu o patura de alb.
In aer vibrau miscarile ei continue, amintirile se zbateau in pieptul ei, ea se lupta cu durere, se intreba uneori cum reusise sa ajunga in aceea situatie. Credea ca o sa-i sara inima din piept si avea sa o rupa la fuga, de dor.
Purta o haina alba gri, deschisa la nasturi sub care se ascundau pulovarul crem, care-l purta cand credea ca este singura si ii oferea putere, il considera scutul ei, doar ca in seara aceea cedase luptei care o ducea, pierduse jumate din comori, se afla legata de miraj, de vise.
Frigul alungase orice vietate din jurul ei, stia ca pierduse, fugea caci era sigura arma care o avea mereu la ea.
Fantezia care o traise fusese doar a ei, tot castelul ei fusese spulberat prin cuvinte, toate sentimentele trudite fusesera in zadar, iubise o fantoma.