Tags

, , , ,

Inca o data imi dadusem seama ca tot ce se intamplase si ce am crezut eu ca am legat si castigat se afla doar in mintea mea. Eram departe de ceea ce imi imaginam, eram departe de cum credeam ca sunt oameni adica ca mine.

Vorbeam cu ea (colega facultate) la telefon si imi zicea ca toate rezolvarile alea erau gresite, in timp ce eu le copiasem ca bleaga in speranta ca sunt bune. Macar unii oameni au avut intentia sa ajute, pe cand eu o consideram prietena si speram ca ma va ajuta dar ea incerca sa se scuze sa nu mi le dea pe motiv ca degeaba le invatam mecanic daca nu le intelegeam. Imi dregeam glasul la telefon sa nu para ca imi vine sa plang, ca ma simteam ranita, poate tradata, dar mai ales neajutorata.

Eu as fi dat si ultima foaie ei, doar ei, recunosc altuia nu i-as fi dat, dar ei da, o consideram prietena.

Ma gandeam la toate cadourile care le-am adunat ca un harciog si discutiile noastre precum ca in grupa noastra ne prefacem ca exista o relatie buna si faptul ca ne chinuim sa petrecem un anumit timp doar din bun simt, pentru ca in adancul nostru nu ne agreem. Am simtit atunci si senzatia asta cu ea, am simtit ca m-am increzut in cineva care nu se incredea in mine.

Si ii dau dreptate, e munca ei si nu putem fi egale. Vroiam sa inchid, nu avea rost sa mai vorbim, mi-am zis bine ca sunt o pesimista iar grilele pentru examene erau nimicitoare.

Ma simteam lovita si da am inceput sa-mi ascund lacrimile, pentru ca deja disperarea ma cuprinsese. Ma gandeam ca acum am dat de greu, nu e toceala, ci mecanisme de inteles sustinute pe un dictionar cu baze, iar eu nu il aveam.

Eram iar singura, fiecare coleg avea cate ceva, avea un ajutor, eu nu. In toate repetatele mele randuri nu intelesesem si nu o sa inteleg ca ea nu este o colega sa ma ajute si nici o prietena.

Viata e egoista si eu nu o inteleg. Mi-a ramas sa invat teoria ca harciogul care se bucura oferind cadouri. Unii oameni chiar nu merita sa le faci cadouri. Iar in discutia mea cu o alta colega, pana la urma nu trebuie sa fim rai caci intr-un fel sau altu vom plati, noi nu ne dam seama dar asa este. Vom fi si rasplatiti pentru cele bune?

Oare Dumnezeu exista acolo si ne pedepseste pentru ceea ce noi facem pe pamant? Suntem pedepsiti intr-o alta viata sau chiar in viata asta pentru raul care l-am facut sau il facem?