Noi ajungem sa ne folosim de unele persoane, sa incercam sa formam din ei modelino, sa-i mulam pe caracterul nostru si sa vedem ce simtim. Da, ne folosim de oamenii de langa noi sa ne testam sentimentele. Dar cand ajungem sa fim folositi intelegem care sunt sentimentele unui modelino.

Sentimentele unei asemenea mecanism, egoism ne face sa ne simtim pe marginea unei prapastii, stomacul se strange de frica, de emotie si nebunia intervine lent. Ne simtim folositi, uitam sa privim in ansamblu, privelistea, adierea, sunetul placut al tacerii, ai vocii ce canta melodios in suieratul vantului. Dar pana la urma, viata noastra intodeauna este la marginea prapastiei, azi ai tot si maine nu mai ai nimic, azi poti fi tu, iar maine nu mai ramane nimic, doar cenusa si amintirea vie in mintea ta sau poate a altuia.

Cand ne simtim acolo sus, toata viata creste in noi, toate sentimentele si toata fericirea defileaza in fata ochilor, dar cand cuvintele nu mai au nici un rost, cand cuvintele spuse prea tarziu nu au nici o valoare? Poate ca uneori creste speranta undeva acolo in lume in timp ce candva au fost aruncate cuvintele la nimereala.

Oamenii chiar obisnuiesc sa vorbeasca aiurea, eu obisnuiesc sa vorbesc aiurea, mai ales cand sunt provocata.

Pana la urma valoare cuvintelor nu ar trebui sa se masoare in durere, nu ar trebui sa nasca remuscari, iluzii, vise, sperante si sa se sfarseasca in a fi spulberate. E precum un domino, noi facem rau altora si altii noua.

Azi nu am chef sa ma ascund dupa deget din cauza unori perechi de ochi. In minutele tarzii ale unei seri a carui oboseli am cazut si a caror nevoi cedez, imbratisari, iubire si saruturi, vreau sa ma desprind de ele, nu vreau sa las sentimentele sa se nasca. Am sa le ucid, nu am sa mai fiu draguta  cu nici unul din cuvinte. Ne-am fagaduit incredere in discutii deschise.

Nu am sa fiu modelino pentru alti, nu am sa las sa starneasca sentimente in mine, nici macar din joaca. Am sa le ucid chiar daca au inceput sa prinda radacini. Sunt puternica asa ca am sa le las fara viata. Am sa merg mai departe prin jungla, am sa plec de la marginea prapastiei, nu este indicat sa te risti pentru putina distractie, jucandu-te la margine.

Am sa le las intr-o carte amintire, am sa las cuvintele sa reprezinte doar vorbe desarte, doar vorbe demne de o amintire, demne am sa le las sa se nasca in inimile altora.