Sunt geloasa si cum nu am chef sa vorbesc cu cineva legat de ce simt, ce simt, ca nu stiu ce simt uneori, prefer sa scriu aici. Ma simt mai impacata si stiu ca e ca si cand cineva ma asculta si e tacut, ma intelege si ma consoleaza iar mai tarziu voi ofta usurata.

Ma chinuie si o raceala nu doar niste ganduri si munca. Da, ajungem la un punct sa muncim ca si cand toate rezervele noastre nu au o limita. Ieri am fost in casierie si am lucrat de la 11 la 7 seara ca dupa sa ma duc sa-mi iau plicurile care trebuie sa le livrez si pana la 11 am sortat o cutie din 2. Ma gandeam ca somnul e singurul meu moment de liniste si relaxare, dar de fapt nu a fost tocmai, avand iarasi cosmaruri care imi zdruncina somnul si imi aminteste ca am o fobie.

Apropo, cica noi avem 2 etape ale somnului (nu mai folosesc si cuvintele specifice de fiziologie). Etapa in care noi visam este cea “sufericiala” in care noi nu dormim profund, iar partea care noi chiar dormim profund, nu avem vise. Eu nu cred ca nu avem vise, mai ales ca eu dimineata mi le amintesc cu greu si sunt sigura ca exista.

Uneori am impresia ca vorbesc prea mult despre mine, pana la urma eu sunt cea mai importanta, dar uneori cand nu iti tace gura, nu e cam aiurea?