Unde ne clasam noi in universul asta atat de mare si necunoscut? O sa trecem prin viata ca gasca prin apa?

Probabil ca nu vom lasa nici o amprenta, iar peste 100 de ani alti se vor minuna in locul meu cati ani au trecut si cati batrani sunt ori au murit, cat s-a schimbat lumea si poate cine stie, o sa fie mai rau decat este acum si cu siguranta va fi o industrie ucigatoare a chimiei.
Ne intoarcem la dragostea mea fata de chimie, care ma tortureaza si uneori imi provoaca dependenta.

Facand abstractie de la subiect, ma gandeam la cum se simte un om in mediu lui, atunci cand cineva este nou in acel grup, au tendinta de a-i incerca limitele, de a vedea pana unde pot intinde coarda, ceea ce ma enerveaza, mai ales ca multi au impresia ca aceea persoana poate fi fraiera, credula, ori orice alceva. Si partea care inevitabil probabil multi o facem, ne dam “mari si tari”, ne luam elan si facem misto ori aruncam unele replici care singuri nu am face-o.

Apropo uneori in imaginatia noastra o persoana poate fi o ciudata sau un ciudat, dar daca in realitate noi suntem aia ciudati?