Ma simt ca si cand aici ascund tot ce as putea abera intr-o simpla zi, unde as putea sa fiu sincera, deschisa si fara sa am vreo asteptare, unde pot sa-mi descarc nervi ori sa-mi pun vesnicile intrebari ale existentei mele.

Este chiar prea mult pentru mine, prea mult pentru cat eu pot duce uneori. Sa fiu invadata intr-un weekend de atatea vorbe, sa fiu atat de rea cu cei ce le arunca, sa imi para rau. Cel mai greu sentimentul de parere de rau.

Uneori aveam impresia ca-mi lipseste ceva, si nu am lasat acest sentiment sa-mi rapeasca decat cateva secunde. Am intrebat ce regreti azi? Am primit ca nu regreta nimic.

Eu regret ca tot timpul cand a mers prost nu a fost si cineva sa faca mai mult decat eu pot, o zic gandindu-ma la 2 lucruri, nu vreau sa le mentionez.

Uneori imi imaginez ca as putea sa sterg unele parti din viata mea cu buretele, dar ce rost ar mai avea viata asa?

Imi lipsesc unele parti care au fost cu mine o perioada de timp, poate acum sunt invaluita de remuscari, amintiri si regrete, maine nu voi mai fi. Voi pasi iar in junga, nepregatita, dar mai rea decat as putea fi acum.