M-am gandit ca este bine sa fiu singura, sa nu stau sa imi feresc laptopul care reprezinta intimitatea mea, de ochii lui. Ochii lui pentru mine acum reprezinta o amintire. Intodeauna mi-am zis ca o relatie cand se sfarseste si ceva iti aminteste de ea, sa te gandesti doar la lucrurile care au fost frumoase, nu la cele care te-au facut atunci sa fi singur.

Singurul framat aparent din viata mea este faptul ca-mi place sa ma joc cu focul. Dar sa fiu sincera nu cred ca este foc aici, cred ca desi el m-a lasat sa plec de 2 ori iar egoismul s-a bucurat cand am plecat, tot nu este o ordine in viata mea, cred ca de fapt este precum o haina, chiar daca este buna, cam uzata te incanta mai mult cea noua. Cred ca colegul meu Cristi stie sa zica pe nume unor lucruri si Marius nu.

Nu ma simt fericita cu el, doar un moment de bucurie scurta si tracatoare ca-l fac pe el bucuros sau poate fericit. Dar eu?
Cristi e precum jucaria noua si eu continui sa ma joc cu focul. Cum imi complic eu viata? Mi-as dori un timp liber sa fiu doar eu, si recunosc daca Marius nu ar fi al meu as tanji sa-l am.

Uneori nici macar o despartire nu m-a facut sa-mi clarific sentimentele, pentru ca acum am devenit indiferenta si insensibila.
Cand ma uit la serialul Sex and the city, am impresia ca viata mea o paralela cu a lui Carry, cand ai ce iti doresti parca tot nu esti multumit, nu exista aceea problema sa te faca sa pretuiesti ce nu ai, caci atunci cand ai un lucru sigur nu-l apreciezi la adevarata valoare.