Uneori chiar nu am nevoie de prieteni sa-mi zica ce sa fac si alte ori mi doresc din tot sufletul sa ma sprijine, dar acum am inima rascolita. Nu am mintit cand am zis cu indiferenta ca nu-mi mai pasa, dar inima mea nu a zis la fel cand i s-a zis ce astepta. Desi orgoliu meu este satisfacuta de rezultate nu si inima.

Nu am vrut sa raspund la telefon prieteni mele pentru ca stiam ce avea sa zica “ca nu e bine” sau ca imi va zice sa fac ce vreau stiind ca eu aveam sa-i stiu parerea.
Dar nu ar trebui ea sa ma judece, nu ea ar trebui sa judece asa cand stie ca ea plange la orice nimic si eu le inghit fara sa plang.

Nu pot sa zburd in bratele lui iar speranta ca ceva se va schimba a murit odata cu cuvintele lui zicand ca nu mai vrea, ca s-a saturat. Dar acum? Acum cand furia i-a trecut si nervi care i i-am facut? Si de ce acum? De ce acum vrea sa ma cunoasca? De ce acum?

Mi-e frica ca o sa fie o saptamana miere si restul aceasi realtie in care eu sper ca ceva va fi mai bine. Dar nu am nevoie de critica si nici o distractie nu a fost suficent si nici Marius, uneori cand iubesti sincer nu e suficent 2, 3 .. 5 nopti petrecute cu o alta persoana. Urasc sa o zic si mai ales sa o recunosc.