Dimineata m-am trezit sperand desi stiam ca nu e asa, sa fi dat un mesaj, sa zica ca-i este dor de mine. I-as fi zis ca-mi pare rau. Pe 27 este ziua lui. Nici nu stiu daca imi mai doresc sa fie ceva, stiu ca-mi lipseste, stiu ca am invatat ceva de la el.

Daca unei persoane nu-i pasa de la inceput de tine, cu singuranta nu o va face mai tarziu. Traim intr-o viata in care fugim dupa bani si cariere, dorim mai mult decat avem dar uneori nici macar nu facem ceva pentru asta.

Cred ca dupa fiecare relatie am cantarit care cum era de vina. Dau vina pe el ca a fost las si nu a zis nimic, ca m-a lasat sa ma chinui sa scot ceva din el si sa plang, pe cand doar sexu’ conta. Mai au rost toate intrebarile astea cand el zicea ca tine la mine dar nu mai vrea? Si nu credeam si ii ziceam plangand ca eu inca cred in ceva mai bun de la el.

Azi vreau sa inchei ultimul capitol cu el. Poate o sa fie un altu cu Marius, macar el m-a ascultat si mi-a fost alaturi si a stiut cand am dat examen si astepta nerabdator sa-i zic ce am facut si credea in mine ca o sa-l iau. Poate el chiar merita. O ultima lacrima de dragul amintirilor frumoase cu el. Voi incerca ca tot ce-mi aminteste de el sa fie lucruri frumoase, sa fiu impacata cu el si sa sterg privirile triste din mine.