Tags

, ,

M-am gandit cum ar suna cel mai frumos post al meu, pentru mine bineinteles. Probabil ar fi despre prietenie, un subiect mult disputat, o cautare si o necunostinta inca pentru mine.

Nu vreau sa recunosc, dar in orgoliu meu as vorbi despre prietenie, unei colege pe care am considerat-o prietena si m-a dat la o parte pentru faptul ca a luat o nota mai mica decat 10. Nu inteleg, sau nu vreau sa o fac.

I-as povestii faptul ca in viata uneori prietenii conteaza, uneori te ajuta sa te ridici cand pici, te ajuta atunci cand crezi ca nu e nimeni si iti spune cuvantul ala cel mai dulce care ai vrea sa-l auzi. Stiu, cel mai bun prieten e parintele, dar uneori nu parintele e cel care iti spune ceea ce vrei sa auzi iar uneori parintii au tendinta de a critica greseala nu de a te ajuta sa te ridici.

Imi spune diriginta mea din liceu sa legam prietenii ca acum ni le formam, la facultate nu e asa. Nu am ascultat-o, nu imi puteam imagina cum sa nu iti faci o prietena in facultate? Acum inteleg, facultatea e un teren de razboi.

Mi-am dat seama ca in viata, prietenii sunt buni si o viata fara prieteni, e una care necesita mult efort. Probabil ca gresesc gandidu-ma ca unii oameni au ajuns oameni adevarati fara prieteni.

Spre exemplu la ultimile examene, am incetat sa ma bag in seama cu ea, stiind ca s-a asociat cu Moldi (de la moldoveanca) . Nici macar salut ala stupid nu l-am aruncat, nici macar suferficialul ce faci? Eu nu sunt genul sa ma milogesc de om, nu vrei pa si la revedere. In orgoliu meu ea a gresit ca nu a mai vorbit. Am uitat ca multi oameni nu stiu sa-si exprimente sentimentele cand sunt deranjati de ceva.

Moldi.. stiti moldovencele alea care vorbesc mult si uneori prost, si au tendinta de a fi cele mai rautacioase “vrajitoare”. Cam asa este colega mea.

In orbia furiei nu mai conteaza si calitatile pozitive.

Deci in concluzie, postul meu nu e cel mai grozav, nu o sa fie, nu azi, facultatea e un teren de razboi, iar prietenia e necunoscuta pentru multi.