Uneori imi doresc o pauza de la viata. De ce o pauza, pentru ca toate se desfasoara prea repede, ca lumea e egoista si eu sunt o fraiera in fata lor, desi mereu am fost lovita de egoismul unora.

Nu stiu de ce am impresia ca cei care nu sunt din Bucuresti sunt oameni egoisti, de ce vin in Bucuresti si nu le plac, si se plang ca sunt departe de casa si ne considera pe noi bucurestenii niste ingamfati? Inca incerc sa ma conving ca nu e asa.

Mi-am primti atatea in fata legat de egoism, fiecare se zbate pentru viata lor. Colegele mele nu ma inteleg de ce muncesc, degeaba imi zic ca ma inteleg si ma dau la o parte ca eu nu vin cu ele sa invete cand vor ca eu mai am si munca.

Trec peste introducere, caci prietenul meu vine si nu vreau sa stie ca scriu pe blog.

Este vorba de cat de disperati sunt unii de nume nu de ceea ce le ramane in cap. Probabil conteaza, dar nu si in sinea mea, si nu inteleg inca de ce.

Am fost cu 2 colege sa facem un test online la un optional la una dintre ele acasa. Si am contribuit toate 3 la test. La sfarsit eu nu am dat incheiei testul iar colega mea a dat si a luat 8 in momentul ala eu am corectat testul si am dat finis. Dar spre marea mea uimire si chinuirea constiintei mele, colega mea a fost atat de suparata pentru aceea nota inca a inceput sa zica ca ea a fost de sacrificiu si ca nu o sa mai ia bursa. M-am simtit toata ziua ca ultimul om, ca si cand am vrut intentionat sa-i fac asta, pentru ca m-a dat la o parte si alta data nu m-a ajutat. Ea a zis ca nu e suparata pe mine desi i-am zis ca ma simt prost si imi pare rau.

Si daca eu faceam dupa ca ea, desi vazusem nota, m-ar fi lasat sa o fac?

Sunt sigura ca ia bursa, dar totusi sa ma faca sa ma simt ca ultimul un om si sa evite sa-mi vorbeasca. Mama mi-a zis ca trebuia sa fiu indiferenta. Oare?

Inchei, pana la urma stresul examenelor si faptul ca nu am o prietena la facultate imi ofera un motiv in plus de fustrare. Deci eu iau pauza.

Ma intorc la invatat.