Tags

, ,

Ce ciudat e cand tu zambesti si prietenii tai sunt tristi. Ce dulce e cand ai pe cineva langa tine care sa vrea sa-ti smulga cate un zambet in fiecare secunda.

Da, sunt bucuroasa desi as avea atatea motive sa nu fiu, dar azi vreau sa fiu bucuroasa, sa uit ca am de invatat, sa uit ca sunt lucruri mai rele si eu ma distrez ca si cand as fi nepasatoare fata de ele.

Cred ca fiecare dintre noi meritam sa avem un sfarsit de saptamana unde sa ne descarcam, relaxam.

Sunt socata, cand vad ca prietenii mei isi pierd caile bune, ca pierd si sufera. E ciudat si mai ciudata e disperarea care te cupinde, socul si dorinta de a da timpul inapoi sa stergi aceea parte care acum te face sa regreti si dezamagirea sa constati ca nu se poate si trebuie sa mergi in viata mai departe, in ritmul si in momentul ala prost.

Nu ma gandesc la mine, ma gandesc la prietena mea si la momentele grele prin care trece si nu e un alt prieten pentru care plange, e familia ei care incepe sa se destrama.

O alta prietena, un alt drum care s-a bifurcat. Ma simt ciudat stiind ca si eu as vrea in momentul de fata sa plec, nu departe de mama mea, as dori sa stau cu prietenul meu, amandoi ne dorim.

E ciudat cum cresti si ajungi sa iti doresti alte lucruri, e ciudat caci soseste momentul cand parasim cuibul si vorba aceea nicaieri nu e ca acasa.