Tags

, , , , ,

Nu m-am gandit pana acum ce dor imi e de anumite lucruri, obiceiuri. Pe langa ca imi e dor de vechiul meu prieten lenea, mi-e dor sa mai fiu copil, mi-e dor sa nu stiu ce inseamna griji, viata, bautura, distractie, mi-e dor de sentimentul ala de bucurie de a incerca ceva nou. Si totusi constat atat de uimita ca inca sunt atat de multe lucruri care sunt uimitoare si te fac te simti bine.

Nu imi vine sa cred cat de repede trec unele lucruri pe langa mine si cum am ajuns sa ma schimb, nu-mi vine sa cred ce diferiti sunt oameni in anumite situatii, cat de egoisti sau nedrepti sunt.

Azi mi-am zis ca o sa invat si chiar m-am apucat sa invat. Timp de cateva minute mi-am zis sa-mi rup putin timp si pentru mine, pentru placerea de a visa si de a aduna iar cateva lucruri placute, sau atat de zdruncinate, sa le adun sa le astern pe o foaie.

Imi lipseste sa scriu…

Mi-am promis mie ca o sa scriu cum o sa fie la facultate. Foarte frumos si inca cred ca abia am vazut putin din ceva mai mult, poate urat sau frumos, dar incerc sa vad partea buna.

Materia care imi place in momentul de fata, e anatomia si putin histologia. Imi aduc aminte cand eram in generala cat mi-a placut biologia animala, nu am crezut niciodata in cuvintele care i le ziceam profesoarei care ma intreba insisten ce imi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare si eu stanjenita ii ziceam doctor.

Ceea ce am ramas uimita si destul de placut impresionata, este de un tip care a terminat medicina veterinara si este pasionat de animale exotice (salbatice). S-a straduit foarte mult sa invete, implicandu-se in diferite proiecte (exceptand faptul ca a avut bani cat de cat). A fost plecat in mai multe zone ale Europei gen Viena, Paris sau chiar Indonezia (probabil si multe altele). A invatat la Viena cum fiecare vietate indiferent, are o sansa sa traiasca. Pana si o cioara care multi nu dau 2 bani pe ea. Plus modul de operare. Uimitor.

Plecarea lui in Indonezia, unde civilizatia este mult mai departe decat este a noastra. Unde a ingrijit animale adevarate, gen maimute, gorile, struti etc.

Nu-l contrazic, el zice ca nu l-a interesat banii. Si imi pare rau ca nu am apucat sa stau pana la sfarsitul povestirii lui. Inca cred ca exista oameni minunati in Romania, doar ca sunt greu de gasit.

Nu regret ca am venit aici, la medicina veterinara, chiar daca aud atatea, gen ca daca nu ai o pila nu poti sa te angajezi si asmd. Imi plac animalele.

Cred ca e un motiv bun care sa ma faca bucuroasa, decizia care am facut-o legat de cariera, chiar daca sunt atatea care ma intristeaza. Dar azi ma gandesc doar la o bucurie mica, ba nu, mint.

Ma gandesc si la prietenul meu, care desi e departe e ca si cand e aproape. Si chiar daca nu cred in relatii la distanta, traiesc una si sunt putine momentele dar frumoase.

Doua lucruri de care ma bucur acum.