Tags

,

Am inceput tot mai des sa urasc discutiile despre viata, experientele vietii, oameni care cred ca stiu tot, barfele de la servici, bani… Toate pornesc de aici, caci toti alergam dupa bani.

Urasc omul nesimtit. Si cand zic nesimtit, poate ca trec cu vederea la multe, dar urasc omul nesimtit care profita de un om. Poate ca inainte taceam la mai multe, ca nu le consideram importante si poate eram luata si de fraiera.

Si cand ma gandesc  nesimtit, ma gandesc la zilele trecute cand am mers la practica. Teoretic am de terminat practica in decembrie si trebuie sa invat cum se procedeaza intr-o receptie de hotel, plus ca trebuie sa stiu si despre celalate departamente. Asa ca cei de acolo s-au gandit sa profite putin si asa nu au oameni unde este nevoie mai mare si m-au trimis la bucatarie.

Timp de 2 zile, am stat in picioare de la 9 dimineata pana la 14 singura chestie buna de aici a fost ca mi-au dat si mie sa manac.  In rest, practic nu am invatat nimic, caci si eu ca atatia oameni stiu sa spal vase si sa curat niste nenorocite de legume.

Culmea nesimtirii, dupa ce ca ii ajutam, plecasem sa iau un carucior pentru debarasat si minunata sefa se plimba prin sala,  moment cand mi-a zis sa aduc sevetele si i-am zis ca numai la asta nu imi sta capul iar ea a zis ca sa le aduc ca ne trebuie. Nesimtita nu putea sa le ia chiar ea, ca nu se ducea la subsol si nici macar prea departe de unde era.

Toata munca asta, de practica ca apoi am lucrat si pentru mine, m-a obosit cumplit. A doua zi de practica am fost ca o leguma si de atunci ma tot simt naspa, caci am ameteli de am impresia ca ma duc intr-o parte.

Dar cand am vrut sa renunt, toti s-au gandit decat sa vin, nu si la faptul ca eu depun un efort prea mare. La dreacu cu ei de oameni nesimtit. Sunt om, nu robot si nu pot sa le fac pe toate si sa mai fiu plecata si cate 14 ore pe zi.

Am tacut si am zis ca-i ajut, dar saptamana viitoare nu ii mai ajut, sa faca tumbe, ca poate ii si injur. Sunt satula de oameni astia nesimtit, care profita de tine ca de ultimul om.

Mi-am propus ceva sa scriu dar am ajuns la alceva. Sa fie frumos, scriu si o concluzie.

Totul are o limita, eu am ajuns la limita, asa ca ori taci si prost esti ori vorbesti si esti “tare-n gura”.