Azi dimineata la curs simteam cum oboseala ma tragea in jos, tragea de ploapele mele sa se inchida. Da, asta e problema mea acum, somnul, oboseala si timpul atat de putin care-mi ramane mie. Imi era rusine ca nu ma concentram desi am inceput sa ma pedepesc pentru tot obosindu-ma ca a doua zi sa nu fiu in stare sa tin minte cateva lucruri banale. Asa ca am zis ca nu poate ca saptamana sa-mi incepa mai prost decat s-a terminat.

Mi-am luat o cafea de la automatul din scoala, rar fac asta dar probabil si de pofta si de nevoie, caci nu mai puteam sa motai in fata colegului din fata mea care a lipsit azi. Mi-am asumat toata raspunderea pentru consecintele ce vor urma odata cu ea, sperand sa nu se ajunga la ceva urat. Parca in subconstient eu ma tot pedepsesc pentru ce fac altii.

Am baut cafeaua si i-am lasat sa-si faca efectul.  Nu a fost tocmai ce ma asteptam. Banuiesc ca mi-a crescut pulsul, simteam ca ma sufoc si respiram intr-un mod alert si imi apasa greu pe piept. Nu aveam stare, eram foarte agitata si imi tremura tot corpul. Au fost primele efecte ale unei cafele nu foarte tare dar nici slaba.

Nu m-am simtit in stare sa raman la curs asa ca jumatate din el am lipsit. Nici o alegere nu a fost potrivita caci pe drum in tramvai imi amortisera mainile si pana si fata o simteam amortita si aveam ameteli. Am incercat sa ascund totul, a mers perfect. Mi-am revenit cam greu dupa cafeaua aia, inca simt cum imi taie respiratia.

Bineinteles ca am crezut ca asta a fost tot, dar nu a fost. Indiferent cat de suparata eram, la “servici” radeam si intram in vorba cu toti, azi m-am simtit ca si cand nici o gluma nu-mi convenea.  Colac peste pupaza, m-am simtit deprimata toata ziua mai ales dupa ce m-a sunat mama. Ce nenorocita de cafea mi-a provocat o depresie atat de brusca ca nu-mi doream decat sa se intoarca colegul meu de la un client, ca altfel ma duceam de nebuna.

Asa ca toate efectele astea le-am gasit si pe internet. Nenorocita cafea!